Istoria Atlanților
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor?
Brațele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ți mare, mare viitor!
Mihai Eminescu - Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie
Sărmanul Dionysos
În dicționarele latine, Bassareus este trecut ca un epitet al lui Bacchus, Zeul care, la Greci, era numit Dionysos. Ținând cont că în alfabetul latin, U și V se notau cu același semn, epitetul poate fi citit ca BASSAREVS, etimon limpede al numelui dinastiei voievodale a Țării Românești. Așadar, ideea lansată de unii ageamii că Basarabii ar fi fost de origine cumană este una dintre cele mai ticăloase și cretine, iar cererea de a-i dezgropa pe primii noștri voievozi, ca să se dovedească stupida afirmație este o blasfemie.
Cum se știe, anticii îl considerau pe Dionysos Trac, așa că e timpul să-l reintegrăm în istoria noastră.
Am arătat în primele episoade ale acestui serial cum a fost creat Primul Imperiu Atlant, din regatele aflate în stânga și în dreapta Dunării, consfințit prin căsătoria prinților Poseidon și Kleitho, nemuriți în cuplul statuar denumit ”Gânditorul și Femeia lui”, aparținând culturii Hamangia. De la această uniune a apărut și unul dintre cele mai vechi nume al țării noastre, DA KIA ”Două Divinirăți; Două Domnii; Două Teritorii”; cf. rom. doi, două; alban. dy ”doi, două”; huj ”zeu; divinitate”; hoje ”fagure”; grec. gaia, gea ”pământ”. Totodată, D-AKIA avea sensul și de ”Cea Divină”; cf. rom. de; grec. aghia ”sfântă”.
Într-un timp relativ scurt, urmașii lui Poseidon și Kleitho au cucerit un teritoriu imens, cuprinzând toată Europa, Vestul Asiei și toată Africa. Acest Prim Imperiu din istoria lumii a fost împărțit în zece regate, din care, în urma războaielor de secesiune declanșate de Egipt, Statul Nordic a mai rămas cu doar șase țări. De aceea, un supranume al prințului moștenitor a fost DION Y SIS ”Dintre cei Șase”; cf. rom. dein (arh.) ”din”; ei; șase. A rămas de mic orfan și de mamă și de tată, căci Eurydike și Ion-Orfeus pieriseră în împrejură tragice.
Până ce să ajungă adult, apt de a prelua frâiele împărăției, principele a fost crescut de Marea Preoteasă a Soarelui, denumită în izvoarele antice INO, THERMODOUSA și LEUCOTHOE. Desigur, a fost crescut în lux, ca orice fiu de împărat.
Deocamdată, nu avem de unde ști câți ani avea prințul când Marea Preoteasă a fost ucisă pe câmpul de luptă, în Africa. Cert este că o sursă antică îl pomenește ca rege al Dacilor, ”care stăpânea șase locuri”, sub numele de PET O POR IANUS ”Fiul Vrednicului (Cinstitului) Ion”; cf. rom. făt; latin. purus ”pur; curat; cinstit;virtuos”; rom. Ion - titlul voievozilor din Țara Românească și Moldova.
Secrete Mistice
Cum am mai menționat, limba atlantă era foarte bogată în sinonimie, omonimie și paronimie, sensurile fiind limpezite prin tonuri, accente și pauze. Așadar, iată cum se traduce teonimul străvechi:
1. DI WONUSO ”Cel Nefericit; Cel Înrăit”; cf. rom. de; ponos; latin. finis ”sfârșitul vieții; moarte”; rom. jivină; joavină. DIWONUSO este cea mai veche denumire a împăratului, datând din veacurile XIII-XII î.e.n.
2. D-ION YSOS ”Din Ion descinde; Din Cel Magnific se trage”; cf. rom. de; Ion - titlul voievozilor; alban. hyjni ”zeu; divinitate”; rom. a ieși; alban. josh ”a atrage”;
3. DIO NYSOS ”Domnul Vrednic; Suveranul Curat (Cinstit)”; cf. rom. zeu; latin. Deus, grec. Theos ”Zeu; Dumnezeu”; rom. naos; naș; latin. nisus ”sforțare; efort”; nus ”minte; inteligență”; alban. nuse ”mireasă; noră”.
4. DION YSOS ”Cântărețul Măiestru; Maestrul de Ceremonii; Conducătorul Ceremoniilor”; cf. rom. doină; a doini; taină; Iisus; alban. joshje ”atracție; seducție; ispitire; fascinație”; rom. doinaș; Densuș - sat cu un templu dacic, transformat în biserică; Donose, Tănase (n.); ital. danza, germ. Tanz, franc. danse ”dans”.
5. DION Y SOS ”Cel din Cetatea Cântecelor (Ceremoniilor; Misterelor)”; cf. engl. town ”oraș”; ai; alban. saze ”lăută; cântec”.
6. DIO-NYSOS ”Zori de Ziuă; La Începutul Zilei; Care îmboldește (patronează) Lumina”; cf. rom. ziuă; lat. dies ”zi, ziuă”; alban. nis ”a începe; a declanșa; a porni; a pleca”.
La Romani, Dionysos era numit BACCHUS, denumire formată din BAC CHUS ”Domnul Minunat (Divin)”; cf. slav. Bog ”Zeul Suprem; Dumnezeu”; rom. frumoasă coz ”extraordinar de frumoasă”; alban. kishe ”biserică”. La un loc, BACCHUS se înțelegea și ca ”Îndrumătorul; Întremătorul; Forța”; cf. rom. făgaș;; bugă ”instrument cu sunete grave, folosit la Plugușor; fag; Bicaz - râu, chei și loc.; Buhuș (n.); Buhuși (loc.).
Tălmăciri în Toate Chipurile
În Etruria, țară ce rămăsese în Imperiul Atlant, conducătorul divin este consemnat sub denumirile de FUFLUNS sau PUPHLUNS. Iată cum se traduc numele eroului:
PUPH LUNS ”Preot al Lunii; Lună Plină”; cf. rom. popă; puf ”esență; lamură”; Luna; PUPH'LUNS ”Strălucire”; cf. rom. papalungă ”pădădie”; germ. Poplin ”poplin; țesătură lucioasă”; ”Minune; Grozav; Primejdie; Lovire”; cf. latin. papilio, -onis ”fluture”; cf. rom. bulboană; bobârnac; Bobâlna - deal și loc.; ”Interdicție; Blestem; Vrajă; Amețeală; Fascinație; Atracție; Poftă; Ispită; Slăbiciune; Sfărâmare”; cf. rom. bubulină ”iubită; amantă; femeie durdulie”; pulpan ”copan de pasăre”; fofoloancă (reg.) ”prostituată”; pipernicie; bolovan; latin. papilla ”sfârcul țâței; țâță; bubuliță; boboc de trandafir”; ”Dezechilibru; Alunecare; Cădere; Decădere; Necaz; Greutate; Bagaj; Transport”; cf. rom. a se bălăbăni; pulpană; baborniță; paporniță; plăvan.
BAS SAREVS ”Care (se) crește; Care se înalță; Cel Avântat; Cel Vijelios; Vârtejul; Cel Primejdios; Cel Războinic; Cel Viteaz; Cel Vrednic; Cel Cinstit Cel Slăvit”; cf. .rom. pe; germ. was ”care; cine; ce”; rom. a sări; șiră; șură; sireap; șiroi; a șiroi; Sorbul Mărilor (mit.); sârbă - dans pop.; zarvă; zurbă; zuluf; a (se) surpa; fecior; fecioară; pasăre; pojar; pajeră, pajură; Paciurea, Pecioara (n.); latin. passer, -eris ”vrabie”; span. bizarro ”mărinimos”; ”Cel Năzuros; Cel Schimbător; Cel Întors; Cel Răsucit”; cf. rom. zaraf; germ. Schraube ”șurub””Cel Ciudat; Cel Fermecat; Cel Frumos; Care atrage”; cf. rom. a sorbi; bujor; franc. bizzare ”bizar; ciudat; straniu”. În legătură cu primul sens, să ne amintim că Dionysos a fost crescut de Marea Preoteasă a Soarelui.
Când intri în Gura Lumii
Românii spun că, dacă intri în gura lumii, nimeni nu te mai scoate. Așa se întâmplă și cu eroul acestui episod. Pentru vulg, Dionysos-Bacchus este doar un zeu al vinului, în special al beției, vinovați de această bârfă fiind mai ales Grecii și Romanii antici, cu panteonul lor plin de crime și de desfrâu. Dar cum s-a ajuns la acest ”dar al beției”?
Cea mai veche atestare a numelui divin este, cum am văzut mai la deal, DIWONUSO, ce va fi fost format din DI WONU SO ”De la (pe) Apele Minunate (Întremătoare)”; cf. rom. de; bine; fain;; pâine; fân; alban. shi ”ploaie”; germ. See ”lac”; engl. sea ”mare”. Aceste ”Ape Minunate” erau râul NAPARIS și lacul SARATOKOS, astăzi Ialomița și Sărățuica, sacre în cultura preistorică și antică. De la TERGAISTAI, actualmente Târgoviște, unde mutase împăratul OEAGRUS capitala atlantă după Potop, prințul Dionysos mergea adesea de-a lungul râului sfânt până la afluentul acestuia, astăzi lac, unde se oprise capul tăiat al tatălui său, ION-ORFEUS. Spre sfârșitul domniei, DIONYSOS chiar a mutat acolo capitala, mai ales că era și locul natal al maicii sale, împărăteasa EURYDIKE.
Dar sintagma putea fi înțeleasă și ca DI WON USO ”Căruia Vinul îi place; Care de Vin este atras”; cf. rom. de; vin; latin. vinum ”vin; struguri; poamă; vie”; grec. oinos ”vin”; alban. josh ”a atrage; a momi; a seduce; a ispiti; a fascina”; uzo ”uzo; mastică”; egipt. oasis ”oază”; rom. vinaț ”un soi de vin”.
Și-uite așa a fost prefăcut strălucitul împărat atlant în cel mai mare bețiv din istorie!
Arhanghelul Zorilor și al Primăverii
Dintre cei patru Arhangheli slăviți de Geto-Daci, Dionysos patrona Dimineața, Primăvara și Răsăritul. I se mai spunea și OTHRYONAIUS ”Matinalul”; cf. rom. utrenie. El este arhetipul lui Zorilă, din mitofolclorul românesc.
În străvechime, sărbătorile închinate lui se desfășurau primăvara. În calitate de conducător al oastei, titlul de BAS SAREVS se mai traduce și prin ”Căpetenia (Capul) Războinicilor”; cf. rom. baci; fes; engl. boss ”conducător; cap; căpetenie”; turc. pașa ”pașă”; rom. sireap ”crud; rău; neîmblânzit; fioros; năvalnic”; sirepie ”ferocitate; sălbăticie”; a se sirepi ”a se sălbătici; a se înrăi”; șarpe; zurbă. Titlul de BASSAREVS a dus și la basmul ”Vizor, Craiul Șerpilor”, cules de Ion Pop-Reteganul. De altminteri, printre animalele simbolice ale eroului figura și șarpele. De aici putem afla una dintre sărbătorile lui, moștenite de Români, anume Ziua Șarpelui, ținută la 17 Martie. În această zi se consideră că ies șerpii din pământ, după hibernare. Aceeași sărbătoare se mai numește și Alexe Boje, Alexiile; Teple Alexe, Sfântul Alexie - Omul lui Dumnezeu cel Cald, Alexiile - Corn Înflorit și Cuviosul Alexie - Omul lui Dumnezeu. Numele acestui sfânt al încălzirii vremii, al înfrunzirii și înmuguririi plantelor și ocrotitorul gâzelor și gadinelor vine cu siguranță de la LOXIAS, epitet al lui Dionysos, trecut mai târziu asupra lui Apollon, Am văzut mai la deal că împăratul mai stăpânea doar șase țări, ”șase locuri”; și LOK SIAS tot aceasta înseamnă. Dar nu e doar atât. Atlanții le atribuiseră celor Patru Arhangheli câte un sfert dintr-o zi întreagă, care începea să fie socotită de la Miezul Nopții, cum a rămas până astăzi. Așadar, Dionysos își prelua rolul de patron la ora șase, când începe să se lumineze la începutul primăverii.
La un loc, LOXIAS se traduce prin ”Luminosul; Strălucire”; cf. rom. a luci; luciu; laciă (reg.) ”grasă”; latin. lux, lucis ”lumină; lumina zilei; viață; ieșire la lumină; salvare; ajutor; podoabă; glorie”; luxus ”lux; fast”. De aceea, ultima lui reședință s-a mai numit și HELIS ”Strălucitoarea; Luminoasa”; cf. rom. a (se) încălzi; grec. Helios - Zeul Soarelui. Era vestit prin frumusețea neobișnuită a pletelor sale.
Revenind la sărbătoarea Alexiile - Corn Înflorit, trebuie spus că primul rege al Geților este consemnat sub numele de CHARN AB-ONTAS, ce se poate tălmăci și prin ”Cornul cu Flori; Cornul Înfloritor; Cornul Abundenței”; cf. rom. corn; latin. ab ”de la”; grec. anthos ”floare”; latin. abundo ”a se revărsa; a fi din belșug; a prisosi; a fi bogat”.
Misterele Dionysiace
Obiceiurile dionysiace, pe care Geții le țineau primăvară, au fost transferate de către Tracii de Sud toamna, când se culegeau strugurii și fierbea mustul, tocmai pentru că domnul era în general slăvit ca patron al viței-de-vie. După ei s-au luat și Grecii și Romanii, creând un cult fals, după ureche.
Ceremoniile au căpătat un caracter orgiastic. Se desfășurau noaptea, la lumina plăpândă a torțelor aprinse. Răsuna o muzică zgomotoasă, sunetele asurzitoare ale tălăngilor de aramă, bubuitul cimbalelor și acordurile înnebunitoare ale fluierelor, cavalelor și cimpoaielor. Tracii dansau, urlând frenetic. Exaltați, participanții se prindeau într-o horă amețitoare, întinsă pe munți, pe dealuri sau pe coline.
Preotesele zise BACCHANTES purtau veșminte stranii, denumite BASSARI, după cât se pare lungi, fluturânde, făcute din blănuri de vulpe, iar peste ele piei de căprioară, și pe cap coarne, în cinstea celui ce se mai numise și CARN AB-ONTAS. Uneori dansau complet goale. Părul le fâlfâia învolburat, în mâini țineau șerpi, în amintirea Craiului Șerpilor, și agitau pumnale sau thyrsuri, ale căror vârfuri de lance erau ascunse sub iederă. Dezlănțuite, ajungând în culmea exaltării, preotesele se aruncau asupra animalelor de jertfă, le înșfăcau și le sfâșiau, smulgând apoi cu dinții carnea sângerândă și înghițind-o crudă. Aceste sărbători, numite și Bacchanalia, au fost interzise de Senatul Roman în anul 186 î.e.n.
Cucerirea Indiei
Cum am văzut în episodul intitulat ”Războaiele de secesiune”, pe vremea când prințul Dionysos era copil, Imperiul Atlant mai rămăsese doar cu șase regate. Dar chiar și în timpurile cele mai înfloritoare ale împărăției, granița de Răsărit era pe valea Kathmandu, unde se află astăzi și orașul nepalez omonim. Din forma actuală, se poate presupune că prin KATH MANDU se înțelegea ”Marginea (Capătul) Lumii”; cf. rom. hat ”hotar”; cută; gata; latin. mundus ”univers; cerul; suprafața pământului; omenirea”. De aceea, titlul eroului, acela de CHARN AB-ONTAS, a fost interpretat și ca ”Împăratul (Conducătorul) Indiei”; cf. rom. corn (arh.) ”imperiu; stăpânire; putere”; coroană; a (se) încorona; grec. kranion, latin. cranium ”craniu”; Hindustan - una dintre denumirile Indiei. După cucerire, noua regiune de Răsărit s-a numit ANDIO ”Prelungirea; Extremitatea”, ce se poate referi și la aspectul acelei peninsule; cf. rom. undă; India; alb. ende ”încă; mai”. Poate că și denumirea de PAKISTAN vine de la unul dintre titlurile împăratului, BACCHUS.
Cu siguranță, India a fost cucerită cu ajutorul locuitorilor din Asia Mică, numiți și Hitiți, căci între sanskrită și hitită există mari asemănări, nu doar lexicale ci și gramaticale. Așa se va fi constituit și familia limbilor zise ”indo-europene”, în realitate atlante.
Era începutul unei noi extinderi a Imperiului, care se va povesti într-un episod viitor.
Am încercat să fiu cât mai limpede. Ar mai fi multe de spus, o carte întreagă, despre viața și domnia împăratului Dionysos. Deocamdată, închei aici, nădăjduind că nu i-am obosit pe cititori.
Adrian Bucurescu
