"В том краю, где желтая крапива..." / "În acel tărâm, printre urzici gălbui..."
În acel tărâm, printre urzici gălbui
Şi un gard uscat,
S-au ascuns în sălcii brumării
Izbele din sat.
Colo în câmp, peste văiuga-n fum,
După lacul verde,
Spre Siberia duce un drum
Şi-n nisip se pierde.
S-a dus Rusia-n Mordovia şi-n Ciud,
Şi teamă nu are.
Pe-acel drum merg oamenii târând
Lanţuri la picioare.
Sunt ucigaşi sau hoţi după menire,
Merg aduşi de spate.
Le-am îndrăgit tristeţea din privire,
Feţele brăzdate.
Prea mult rău din bucurie e-n ucigaşi,
În inimi sunt puri.
Li se strâmbă negrii lor obraji,
Vinetele guri.
Eu un vis ascund şi mă tot alint,
Curat în suflet,
Ca şi eu în cineva cuţitul să-mplânt
Sub al toamnei vuiet.
Şi eu cândva, prin răcorosul vânt,
Cu ocnaşii ţinând,
Aş merge, cu funia de gât,
Prin nisip lipăind.
Şi când trecând cu pieptul drept, voi zâmbi,
În ceasuri grele,
Cu limba vijelia pe drum va netezi
Urmele mele.
1915
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
