Lată - peste lată
În "Povestea lui Stan Păţitul", Ion Creangă îl pune pe eroul său să-l provoace pe Chirică, drăcuşorul care vroia să intre la el ca argat, cu o ghicitoare care, la prima vedere, pare a avea tâlcuri obscene: "Lată - peste lată, peste lată - îmbujorată, peste îmbujorată - crăcănată, peste crăcănată - măciulie, peste măciulie - limpezeală, peste limpezeală - gălbeneală şi peste gălbeneală - huduleţ".
Pentru lămurirea cititorului nefamiliarizat cu graiul moldovenesc, trebuie precizat că huduleţul este beţişorul ce ţine ţeava de suveică sau cuiul din urechile proţapului la car.
Iată şi răspunsul isteţului Chirică: "Ia, faţa casei, vatra, focul, pirostriile, ceaunul, apa dintr-însul, făina şi coleşerul sau melesteul".
Dar, după Vasile Lovinescu, autorul studiului "Creangă şi creanga de aur", răspunsul lui Chirică este doar pentru cei neiniţiaţi, pe când cei iniţiaţi tălmăcesc ghicitoarea cu trimiteri în toate marile realizări sau mistere ale unor vechi şi strălucite civilizaţii ale lumii. Nu ar fi exclus ca această ghicitoare să aibă, într-adevăr, şi alte tâlcuri, mai elevate, după cum presupune Vasile Lovinescu, fiindcă Ion Creangă chiar era iniţiat în mare grad în ştiinţa solomonarilor, la care face aluzie în mai multe locuri din "Amintiri din copilărie", în alte povestiri şi basme.
Pe vremuri, ghicitorile, rostite la şezători sau cu alte prilejuri, puneau la grea încercare mintea ascultătorilor. Atunci se vedea care dintre cei prezenţi este mai ascuţit la minte. Pe lângă proba de inteligenţă, ghicitorile abundă în figuri de stil, amintind de tehnici poetice. Iată una:
Căciula mutului
În fundul pământului.
Răspuns: fântâna.
Alta:
Patru fug,
Două atârnă.
Răspuns: calul şi călăreţul.
În sfârşit, iată şi una glumeaţă:
De ce ar sta brânza într-un picior?
Răspuns: ca să facă economie.
Adrian Bucurescu