Poem
Ler, Lerui, Ler, colindul luminos,
cu stele-logostele sub ferești...
Cine - a murit departe în povești
și - n raclă doarme - atâta de frumos?
Cândva, țâșnit din trâmbă și din șarpe,
trup de efeb în aurul risipii:
lăute-n umeri și în glezne harpe,
Zelanda, Congo, China, Mississipi.
Oglinditor în ape ca Narcis,
pe degete dormeau canari și fluturi.
Iubiri iubite în cleștar și vis,
plecări, aprinderi, sunete și scuturi.
Pe urmă, stingeri mari de curcubee,
întoarceri zgribulite de erete,
și carnea grea departe de comete,
sub frigul nins al căilor lactee.
Ciutură spartă visul cu bureți,
și inima cu mâzgă și cu moarte.
Ler, Lerui, Ler, colindul cu tristeți.
Zelanda, Congo, China sunt departe.
