Avertizat de pregătirile (Romanilor), înțelegând că pacea ce i-a fost acordată nu era decât un răgaz și că va trebui să pună din nou mâna pe arme mai repede decât ar fi dorit, Decebal a început tratative secrete cu popoarele vecine pentru a le antrena în războiul împotriva Romei. Le-a demonstrat că nu aveau alt mijloc de a-și salvgarda independența, că unindu-se cu el puteau spera să-i învingă pe Romani, în timp ce, dacă-l lăsau să lupte singur și să piară din lipsă de ajutoare, ruina se va atrage inevitabil și pe-a lor. Decebal a căutat aliați până în îndepărtata Asie, la Parți, care i-au trimis un detașament de cavalerie; dar printre vecinii mai apropiați, niciunul, în afară poate de Sarmați, nu pare a fi răspuns apelului său.
Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 68.
(...) Tribalii și Sarmații, Iazigii și Tyrageții se aliază (cu Decebal), care își întărește capitala Sarmizegetusa și se aliază cu Parții.
Neigebaur, J. F., Beschreibung der Moldau und Walachei (Cronologie), Breslau, Joh. Urban Kern, 1859, p. 2.
În regiunea pe care o stăopâneau Iazigii în zilele lui Ovidiu ca vecini prădalnici la frontiera cu Moesia, îi găsim acum în vremea și după Nero pe Roxolani; fără îndoială ei sunt Sarmații care le-au trimis Dacilor călăreții cuirasați împotriva lui Traian...
Niebuhr, B. G., Kleine historische und philologische Schriften, Bonn, Eduard Weber, 1828, p. 393 - 394.
