DACIBALO ON ZOT YCEO DUMA ERO VIRO DACYO AIRO SANTO POE NOVALIEO SE VELATORE TU DACIEO CUE COROLO SAMITOE A SOLU E DEO SAVELO PU DOON GENT VE IRODU ELO SARGE CENIO DIEGIO VIESINO. ARESANDO PANTELO RUMUNO SOL U MATO DACIBALO. SALCERO ROTO PANO FUSCO COTO POLOVOI CE ROV(E)C. A ION SOEN O ERSOI CERIO. GENUCLOE TALIPICO SARMIGETUSO.
Tălmăcirea:
Împăratul Decebal a ieșit din palat cu luptătorii Daciei, cu sfinții preoți, acoperit cu vălul sacru al Daciei și cu coroană, încrezător în Zeul Savelo, cu tot neamul în preajma lui, condus la întâlnire de Diegio și Viesino. Ajungând la domnul, solul roman i s-a închinat lui Decebal. Ostașii l-au înconjurat pe domnul Fuscus ca și pe nespălații care-l slujeau. La joc feciorii cu ardoare s-au prins (întrecut). Au fost vegheați la plecarea din Sarmizegetusa.
Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005
