În freamătul proaspăt al zorilor
picură mir din sânii norilor.
Mirul stropește brazda și plugul,
miluind către vară belșugul.
Și tot când se revarsă zorii,
spre Miazănoapte zboară cocorii.
Murmură-n schit un imn ancestral,
clopote bat în ritm astral.
Pe acest meleag ferit de tristețe
îngeri și zâne își dau binețe.
Doar eu de zile întregi tot sper
să primesc o scrisoare din Cer.
Adrian Bucurescu
