Mitologie daco-română
Năpârca sau vipera este un șarpe mic, veninos, din regiunile de munte, care are pe cap un semn negru în formă de V, coada scurtă, conică și pe spate o dungă neagră în zigzag. O specie de viperă mai mare este vipera cu corn, mai veninoasă, care are deasupra botului un fel de corn format din solzi. ”Năpârcă” sau ”viperă” i se spune și unei persoane rele, perfide. Variante pentru năpârcă sunt: năpârcea, năpârcuță, năpârcică ”năpârcă mică”, năpârcoaică ”năpârcă mare” și năpârcitură ”vrajă; farmec”. Denumirile românești vin din graiul geto-dacic, anume din NAPA RAKA ”Demon Înțepător”; cf. rom. naibă; rug; rachiu; râcă; a râcâi; slav. rog ”corn”; alban. neperke ”năpârcă”. În graiul illyr, i se spunea și NAP ARTIKA, cu același sens ca în graiul geto-dacic; cf. rom. naibă; urzică; latin. urtica ”urzică”; de aici albaneza a moștenit varianta nepertke ”năpârcă”.
Năpârca este singurul șarpe veninos din țara noastră. Ziua iese din ascunziș și se încălzește la Soare, iar noaptea pleacă la vânătoare după șoareci. Se mai deosebește de șarpele obișnuit, ”de casă”, prin cei doi dinți (colți) veninoși de pe maxilar, străbătuți de-a lungul lor de un canal ce se deschide la vârf. Când gura este închisă, colții stau culcați pe cerul gurii. Când năpârca mușcă prada, colții veninoși se îndreaptă cu vârful în jos și prin canalul lor se scurge în rană veninul produs de două glande.
În medicina tradițională românească, mușcătura de năpârcă se vindecă și cu ajutorul descântecelor, cum este acesta din Orlat, jud. Sibiu:
- Hârlă în gârlă,
Unde ai fost?
- Am fost la vaca mândrelor.
- Și ce ai făcut la vaca mândrelor?
- Am împlântat spinul
Și am vărsat veninul.
- Curând să te întorci
Să-ți iei spinul
Și să-ți duci veninul,
Că dacă nu-ți înturna
Dimineață în revărsatul zorilor,
Te vom lua
Și te vom duce la balta neagră
Și te vom scoate în cale
Și-i plesni ca o cicoare!
Iar micuța N. va rămâne curată,
Luminată,
Ca argintul strecurat,
Ca Maica Domnului care a lăsat
Numele Tatălui
Și al Fiului
Și al Sfântului Duh!
Amin.
În prezent, cel mușcat de năpârcă trebuie să ia imediat următoarele măsuri de prim ajutor: se leagă piciorul sau mâna deasupra locului mușcat, se presează rana cu degetele pentru a accelera sângerarea, după lărgirea ranei printr-o tăietură făcută cu o lamă dezinfectată; se pune o compresă cu alcool sau cu apă pe rană; se merge la spitalul cel mai apropiat, pentru injectarea cu ser antiviperin.
În tradițiile românești, Legătura Șarpelui se face astfel: ”Încleștezi degetele mâinilor, și uitându-te la șarpe neclintit, citești cele ce urmează, de trei ori; iar dacă va fi șarpele mare, de șase ori, de nouă ori; dacă va fi mare de tot, de 12 ori:
Păsăruie pistruie,
Pe bucium să suie,
Pe bucium de vie tăiată,
Peste gard aruncată.
Buciumul să aprinsă,
Ploaia plua și-l stinsă.
Băgai piatra în apă,
Nu băgai piatra în apă,
Ci băgai piatra în apă,
Gura șarpelui să se încleștească.
Floricică de mere,
Când floarea va înflori,
Trupul șarpelui va înlemni.
După această de trei ori citire, de va fi mai mic șarpele să zăpăcește și nu poate să fugă; atunci, de voiești, îl ia și umblă cu dânsul, însă nu ești slobod niciodată să-l omori, că pierzi puterea deasupra lui. Și când voiești să-i dai drumul sau a apucat de a intrat în gaură, îl dezlegi ca să nu moară acolo, și zici așa: - Nu leg gura șarpelui, ci-l dezleg ca să să ducă precum a fost și mai nainte”.
Adrian Bucurescu
