Moment zgubilitic

          Rapsodii de primăvară

Călugărul din vechiul schit -
El într-o zi s-a cam scrântit,
Și, cu potcapul pe-o ureche,
Cântă ca apucat de streche:
     Șapte văi și-o vale-adâncă,
     Și-aici lupii mă mănâncă.
     Stai, lupe, nu mă mânca,
     Să vină și soacră-mea!
Ce-i drept, pe lângă vechiul schit,
Peisaju-i cam sălbăticit.
Ci starețul, după o țurcă,
Pe-o stâncă-naltă se aburcă,
Că se-antrenase pe-nfundate,
Pe când era-n Securitate
Și absolvise, ca mulți alții,
Colegiul de Informații.
Și, să nu fie mai prejos,
Doini și el cu glas duios:
     Nici în potcap nu mă doare,
     Parc-aș fi la tropice!
     Berzele depun la Soare
     Ouă microscopice.
     Pe trotuar alături saltă
     Două fete vesele.
     Zău că-mi vine să-mi las baltă
     Toate interesele.

Dar nici turiștii nu tac:
- Ăsta-i popă sau e rac?

                                   Adrian Bucurescu