joi, 29 iunie 2017

Scriptura Secretă





          Mai-nainte de toți vecii a fost Timpul

La-nceput a fost Timpul,
Unicul principiu necreat,
Obârșia tuturor lucrurilor.
Mai-nainte de toți vecii a fost Timpul.

În mrejele Timpului
Odihnea un sâmbur nevăzut,
Înfășurat în profund întuneric,
În adâncă, năucitoare liniște.

Dorul scutură Timpul,
Coaja neființei pleznește,
O lumină nefirească năvăli
În lume creând poteci și drumuri noi.

Dar de unde izvora,
Lumina, oare din ce suflet?
Timpul se primenise doar într-Unu.
Noi toți existăm de când există Unul.

Acest Unu în nuntă
Se sfinți în Doi, care-s Unu,
Și apoi în Trei, în Patru, tot Unu,
Și în Infinitul care e tot Unu.

Sufletul este etern,
Doar trupul este lesne trecător.
Sufletul nu-și mai amintește nimic
Din peregrinările de mai-nainte;

Îi rămân doar unele
Îndemânări sau fapte rele
Lepădându-le între semenii lui,
Astfel dându-i și putere Destinului.

Pentru inițiații
Întru Eternitate drumul
Renașterilor contenește doar când
În sfințenie prea înaltă au ajuns.

Țineți minte ce vă spun:
Totul se naște din Unu și
Tot în el se destramă. Suntem îngeri!
Toți la un loc formăm un singur Dumnezeu.

Toate suferințele
Ce le încercăm în lume sunt
Mai ales suferințele Domnului.
Bucuriile noastre sunt și ale Lui.

Prin noi se purifică
Însuși Împăratul-a-Toate;
El este Comandantul cel mai Viteaz
În lupta cu răul din noi și chiar din  El,

Deci, mergând pe poteca
Paradisului, voi să spuneți:
Eu vin din obștea sufletelor pure.
Am ieșit din șirul durerilor grele.

Maica noastră va spune,
Întâmpinând pe fiecare:
O, norocosule, fericitule,
Din omul care fuseseși ai ajuns Zeu!


                    Traducere și adaptare: Adrian Bucurescu


miercuri, 28 iunie 2017

Vara





         Mitologia anotimpurilor

     În legendele românești, Vara este o zână tânără, frumoasă și voinică, umblând mai mult fără veșminte. Acestei zâne îi place să se plimbe printre flori de toate culorile și miresmele, mângâindu-le și vorbind cu ele. Vara dă culoare și gust fructelor și încălzește apele. Ea locuiește într-un palat uriaș, numai din cleștar, aur și rubin, strălucind orbitor. Grădina acestui palat este plină de iarbă, flori și copaci, printre care se strecoară pârâiașe limpezi. Străjerii palatului sunt, pe rând, Cireșarul, Cuptorul și Gustarul. Este anotimpul preferat al celor mai mulți Români.
     Uneori, Vara poate veni brusc, sărind Primăvara, chemată de oile lui Dumnezeu:
Sub poalele muntelui,
Pasc oile Domnului;
Ș-o venit o iarnă grea,
Oile la cer zbiera.
Dumnezeu le-o auzât
Șâ la ele-o coborât
P-o scară lungă de ceară,
Să le-aducă flori de vară,
Din cununa fetelor,
Din struțu feciorilor.
     Vara este anotimpul dragostei și al oieritului:
Foaie verde și una,
Ține, Doamne, mult vara
Să stea badea cu mândra,
C-atunci îi faină stâna!
     În timpul verii, Românii, mai ales tinerii, obișnuiau să doarmă afară, obicei care, prin unele sate, se mai păstrează și astăzi:
Te-oi vide, mândro, la vară,
Cu cine-i durmi afară;
I durmi cu dorul tău,
Că cu mine ț-o fost rău.
     Vara e anotimpul muncii, al bucuriei de a trăi:
Dragu mi-i vara la câmp,
Că mai șuier și mai cânt
Și-mi mai trece de urât,
Că mai șuier și doinesc,
Din gânduri mai prăpădesc...

                                                                        Adrian Bucurescu

marți, 27 iunie 2017

Noaptea vine cu taină

     


Copilul nu știe, copilul nu crede
că într-o zi el țărână va fi.
Superb animal mai este copilul!
Totuși el plânge când e născut.

Copil nelumit!

Pescarul nu știe, nu crede
că-n cumpăna nopții el se va petrece.
Ce fel de om mai e și pescarul?
Probabil va surâde când se va petrece.

Noapte ialomițeană!

Femeia pescarului l-așteaptă la mal.
Vede stelele vinete, Luna, lividă,
vede că Lunii îi cresc unghii și păr
și nu mai știe - să plângă, să râdă?

Ah, năvodul Morții -
nimenea nu-i scapă!


                            Adrian Bucurescu

luni, 26 iunie 2017

Tăblițele dacice de la Sinaia


 


         < Peregrini din Moldova la So Ratoin >

     SORNYOY LO MOLYODAVO CENCIO IONER STA TOINO GEOVT ON APO NOIJO. TALIPINO SARMI GETOYZO. AM ZIOG SO RATOIN LY GEOVDO POPEOY SARMI GETOYZO. ONYO CEONCIOI HIPIOHU SY FRATOY. Y FRATOY LOMAR DAVO.                          MATO BOEROVISETO AO SARNON GATO DOEV STENO LO SOIRLO Y OCLO ONTO CRONA LA SARMI GETOYSO.

     Traducerea:

     S-au ales din Moldova cinci tineri să stea de vorbă cu Prinții de la Apa Divină. Au urcat la Sfatul Vitejilor, la Copiii din So Ratoin, la Prinții cei Minunați din Ceata Vitejilor.. Cei cinci cavaleri și Frații.Ci Frații au luminat țara. 
     Marelui Buerebista i-au făgăduit Cei Doi Perfecți să-l susțină la ananghie și să vegheze când va fi încoronat de Soborul Vitejilor. 

                                Adrian Bucurescu - Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

duminică, 25 iunie 2017


     Moment zgubilitic





          O întâmplare-ntâmplătoare,
      Ce s-a-ntâmplat din întâmplare

Un corb da chix și sta pe pisc
Având un mândru pix în plisc.
- Băi, frate-miu, zicea o cioară,
Rău mai era odinioară
Cu chiu și vai prin buzunări,
Cu brânza-n cui, fără țigări.
Azi are lumea internet
Și-și pune prin odăi parchet,
De parc-ar fi toți procurori.
Vezi Copșa Mare și-apoi mori!
Să mori de râs, că e mai bine
Decât să râdă ei de tine!
Eu nu știu, zău, că nu-s ca ei...
Să cerce cei ce cer cercei!
Tu știi că știu că știuca-i pește
Și scumpul mai mult păgubește.
Știi și că Cornel Nistorescu
Scria cu drag de Ceaușescu,
Și-acum, ca nou Hagi Tudose,
Caută banii și prin fose!!!
Dar banul e un nume rar
Și se mai pierde-n numerar.
Și-o barză brează face zarvă
Pe-o varză, unde stă și-o larvă;
Dar larva, fiind de la țară,
Barza o dă din varză-afară.

     Morala:
”Nistorescu, Tăriceanu -
Doi jigani!”
 
                     Budai-Deleanu

Tăblițele dacice de la Sinaia







          < Sfinții din Stele >

     BOYREVYSETO DIO HYO U SIA VA STARNO PA ZYCEO ZOTIA SE ȘISTA DYO. SOTRA RYOMYONUS O DIO GETA CIRA VISICA SO ROGHIAO.

     Tălmăcirea:

     Boerovisto pe Zeii Sfinți I-a văzut în stele, cu zece domni și șase doamne. Ceata celor Vrednici s-a rugat la Zeii Geților ca Pisica să-i conducă.

     Lexic:

BOERO-VYSETO - ”Cel mai Mare Domn”; cf. rom. boier; peste. Este o variantă a numelui regelui Buerebista.
DIO - ”Zei”; cf. lat. Deus, grec. Theos ”Zeu; Dumnezeu”;
HYO - ”sfinți”; cf. alban. hyj ”Zeu; zeitate”;
U SIA - ”i-a văzut”; cf. alban. sy ”ochi”;
VA STARNO - ”în stele”; cf. germ. Stern ”stea”;
PA ZYCEO - ”cu zece”; cf. rom. pe; zece;
ZOTIA - ”domni”; cf. alban. zot ”stăpân; domn; Dumnezeu”;
SE ȘISTA - ”cu șase”; cf. rus. șesti ”șase”;
DYO - ”doamne; domnițe”; cf. lat. Deus ”Zeu; domn; persoană importantă”;
SOTRA - ”ceata”; cf. rom. șatră;
RYOMYONUS - ”Vrednici; Luminoși; Curați”; cf. rom. a rămâne (pe cineva) ”a învinge”; rumen; romaniță; Român;
O DIO - ”la Zeii”;
GETA - ”Geților”;
CIRA - ”s-a rugat”; cf. rom. a cere;
VISICA - ”Pisica” - o poreclă a marelui rege Buerebista;
SO ROGHIAO - ”să conducă”; cf. rom. ; rigăsurugiu.

                         Adrian Bucurescu - Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005
     

sâmbătă, 24 iunie 2017

Sonetul astral





                                                                                         Surorii mele, Violeta

Parcă mergi pe o plajă aurie.
Ce departe e Terra albastră!
Vin delfini plumburii către coastă.
Tu aștepți - mai aștepți? -  ca să vie

pescăruși pe această planetă
unde Soarele-i verde și stelele
vișinii ard pe seară și Ielele
sar din spumele Mării-n alertă.

Adaina, adainu, cântă Marea
și asculți pe faleza aurie
până ce inutilă-i uitarea

și-ți răsare, așa, o melancolie
întrupându-se-n valuri din sarea
amintirii și tu plângi - Bucurie!


                               Adrian Bucurescu

vineri, 23 iunie 2017

Ziua Universală a Iei



                                   Henri Matisse - La Blouse Roumaine

Sânzienele sau Drăgaica






          Tradiții daco-românești


     În ”Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir scrie astfel despre Sărbătoarea Sânzienelor; ”Acesta este numele Sfântului Ion Botezătorul. Ei (Moldovenii) cred că în ziua când se prăznuiește acest sfânt, Soarele nu-și străbate drumul său drept înainte, ci într-o linie tremurată. De aceea, toți țăranii moldoveni se scoală în acea zi înaintea zorilor și privesc cu ochii mari răsăritul Soarelui și, cum ochiul nu suferă prea mult această lumină, și, din pricina ei, încep să se zdruncine și să tremure, ei pun pe seama Soarelui tremurătura pe care o simt în ochi și se întorc voioși acasă după ce au făcut această încercare”.

     Ca să fie lămurit pentru totdeauna că toate obiceiurile noastre populare vin direct de la străbunii antici ai Românilor trebuie pomenit numele geto-dacic al pelinului, ABSENTHION RUSTICON. Din tâlcurile denumirii, interesează aici cel de AB SENTH ION RUS'T ICON, adică ”Ale Sfântului Ion Flori Minunate (Strălucitoare)”; cf. lat. ab ”de la; din”; rom. sânt (pop.) ”sfânt”; răsad; a răsădi; alban. rasat ”răsad”; rom. icoană; lat. igno ”a aprinde; a da foc”; ignis ”foc; torță incendiară; flăcările rugului; rug; flacăra fulgerului; fulger; lumina stelelor; stea; căldură; văpaie; scăpărare (a unei pietre prețioase); foc al inimii; patimă; persoana iubită; drăguțul”; rus. ogoni ”foc”.
     Așadar:
     - fiindcă de sărbătoarea Nașterii Sfântului Ion, florile de drăgaică sunt în culmea strălucirii lor, au mai căpătat, de la SENTH ION, denumirea de Sânziene;
     - în tradițiile atlante, AB SENTH ION erau preotesele Soarelui, care îl crescuseră pe Ion-Orfeus, rămas orfan după scufundarea capitalei Primului Imperiu Atlant;
     - de la tâlcul de ”foc” al lexemului ICON, s-a păstrat obiceiul de a se aprinde un foc în Noaptea de Sânziene, în jurul căruia se adună feciorii și fetele.


                                                     Focul magic din Noaptea de Sânziene

     De la alte tâlcuri, ”foc al inimii; persoana iubită; drăguțul”, a rămas credința că, tot în Noaptea de Sânziene, se poate afla cine se va căsători și cine nu; atunci se întâlnesc fetele care vor să se mărite cu flăcăi care vor să se însoare; feciorii fac ruguri, aprind făclii și le învârtesc în sensul mișcării Soarelui, strigând:
Du-te, Soare, vino, Lună,
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea floare,
Galbenă mirositoare,
Fetele să o adune,
Să o prindă în cunune,
Să pună la pălărie
Struțuri pentru cununie,
Boabele să le răstească,
Până-n toamnă să nuntească!
     Cu același țel, fetele fug și culeg flori de sânziene sau drăgaică, din care împletesc cununi. Cu aceste cununi se întorc în sat și le aruncă peste casă; dacă se agață cununile de hornuri, fetele se vor mărita chiar în acel an. A doua zi, în zori, cetele de feciori străbat satele, cu struțuri de sânziene la pălăriem în semn că au căzut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor care îi interesează. Ei chiuie și strigă:
Du-te, Lună, vino, Soare,
Că tragem la-nsurătoare!
Cununile neursite
Zac sub hornuri azvârlite.
Până-n 'miezi, cu steagu-n fruntem
Trec feciorii după slute,
C-alde alea nedirese
Nu vor să fie mirese.
     În urma tragicelor întâmplări legate de Ion-Orfeus și de soția lui, Eurydike, Atlanții o sanctificaseră și pe ea, adică pe AB SENTH ION RUS(Ă)TH ICON ”A Sfântului Ion Floare Minunată”, la care Românii se mai roagă și astăzi, cum se vede și din Cântecul Sânzienelor, cules la Stroiești, județul Gorj:
Iană, Iană Sânziană,
Ți-oi face pomană,
Să dai floare ploaie fără mană;
Holda să rodească,
Să se veselească,
Porumbul să crească!
Rod cu mâna pun,
Îl strâng de pe drum;
Tot porumbul meu
Rodi-l-ar Dumnezeu,
Fir pe fir să apuce,
Drugile să-ncurce;
Peste locul tot,
Drugile de-un cot!
Iană Sânziană,
Ferește-l de mană
Și de uscătură
Și de udătură,
Căci și eu, la toamnă,
Ți-oi da turtă caldă,
Cu sita cernută,
De jar curățită,
Cu spuză-nvelită!
     Tot în ”Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir scrie și despre datina Drăgaicei, ținută tot la 24 Cireșar, de sărbătoarea Nașterii Sfântului Ion: ”După cum se vede, prin ea o înțeleg pe Ceres. Căci în acea vreme a anului când încep să se coacă semănăturile, toate fetele țăranilor din satele învecinate se adună și o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căreia îi dau numele de Drăgaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu o cunună împletită din spice și cu multe basmale colorate și-i pun în mâini cheile de la jitnițe. Drăgaica împodobită în aceste chip se întoarce de la câmp spre casă, cum mâinile întinse și cu basmalele fluturând în vânt, de parcă ar zbura, și cutreieră toate satele din care s-a adunat lume s-o petreacă, dansând și jucând laolaltă cu toate tovarășele ei de joc, care o numesc foarte des sora și mai-marea lor în cântecele alcătuite cu destulă iscusință. Fetele din Moldova doresc din toată inima să aibă parte de această cinstire sătească, deși în cântecele lor spun mereu, după datină, că fata care a întruchipat Drăgaica nu se poate mărita decât după trei ani.”


                                                  Drăgaica, sărbătorită în județul Ialomița

       În linii mari, obiceiul a rămas cam cum îl descrie voievodul-savant. Interesant este că și denumirea de Drăgaică vine de la Geto-Daci, anume de la THRAECIDICA, preluată de limba latină ca ”armele unui gladiator trac”. Să descifrăm denumirea! THRAEC(H)I DICA > * THRĂEGADCĂ”
     1. THRAEC(H)I DICA ”Cea mai Mare (Lungă) Zi”; cf. rom. a (se) întrece; germ. Tag, sued. dag ”zi, ziuă”. Acest sens trimite la Solstițiul de Vară, când se sărbătorește și Nașterea Sfântului Ion Botezătorul.
     2. THRAEC(H)I DICA ”Sărbătoarea (Ziua; Tradiția) Întrecerii”; cf. rom. a (se) întrece; drag; Draica (n.); alban. doke ”datini”; germ. Tag, sued. dag ”zi, ziuă”.
     3. THRAEC(H)I DICA ”Cel (cea) care se dovedește cel (cea) mai Bun(ă)!; cf. rom. a (se) întrece; a (se) drege; întreg; a (se) întregi; Dike - Zeița Justiției la Eleni.


                                                                     KOG-A-ION

     Că, la Români, adevăratul Ion Botezătorul este Ion-Orfeus o dovedește, cu toată limpezimea, așa-zisul ”Sfinx Românesc”, din Munții Bucegi, care, la Geto-Daci, se numea KOG-A-ION ”Capul (Chipul) lui Ion; Capul cel Mare; Capul Magnificului; Chipul Divinului”; cf. rom. cucă; chică; cucui; aromân. cocă, alban. koke ”cap”; rom. a - a; rticol adjectival; Ion - titlul voievozilor români, ulterior abreviat în Io; alban. hyjni ”zeu; divinitate”; ujane ”imensitate”.

                                                                                                               Adrian Bucurescu

joi, 22 iunie 2017

Timpul fluid


      


Spune-mi: crezi că ar fi de ajuns
o plecare și prin sângele meu
nu vor mai pluti ordonat
micro-submarinele dorului?

Privește! La țărm vin câte unu delfinii
brațele îmi sunt corali transparenți
genele îmi seamănă
prelungilor tulpini de acvariu.

Și tu stând pe țărm nu înțelegi
cum mă topesc în ultramarin
și nu înțelegi care mi-e pulsul
și care talazurile mării.


                                                       Adrian Bucurescu

miercuri, 21 iunie 2017

Liliacul






          Mitologie românească

     Prin ambiguitatea înfățișării sale - de mamifer și zburător - este firesc ca liliacul să aibă un loc aparte în mitofolclor. În Muntenia i se spune ”șoarece cu aripi”. Liliacul, spun legendele, este ”un șoarece care a mâncat anafură sau prescură”. Modul lui de viață este straniu, căci ziua stă ascuns prin locuri sumbre (scorburi, ruine, podurile caselor, peșteri etc.), agățându-se cu ghearele și stând atârnat cu capul în jos, înfășurat în aripi. Zborul lui este iute, neregulat sau în zig-zag.
     În limba română, denumirea îi vine de la LELEG, atestat ca nume al unui trib trac din Karia. LE LEG se traduce prin ”Cel care (se) agață; Cel ce (se) leagă;Care (se) agață; Care se salvează; Cu Leac;  Cel Vrăjit”; cf. rom. la; a (se) lega; leac; a (se) lecui; alban. lak ”laț”; lejlek ”barză; cocostârc”. De la ultimul tâlc, ”Cel Vrăjit”, adică ”Fermecatul; Minunatul”, vine și numele plantei, cu florile ei superbe; cf. alban. lilak (bot.).
     O legendă românească spune că împăratul Liliac a plecat odată să-și cunoască țara. Așa a nimerit într-un sat, în împrejurimile căruia locuia o zgripțuroaică. Sătenii l-au sfătuit pe împărat să nu se ducă în peștera vrăjitoarei, dar el nu i-a ascultat, și s-a dus. Zărindu-l, zgripțuroaica l-a prefăcut într-un șoarece și l-a predat motanului ei. A început atunci o goană nebună, până când împăratul-șoarece a ajuns într-o biserică, și de acolo în clopotniță. De atunci, când bate clopotul, el se preface în liliac și își ia zborul. Luându-se după această făptură ciudată, oamenii găsesc peștera zgripțuroaicei, iar aceasta, înfricoșată de arătarea nemaipomenită, care i-a intrat în adăpost, iese afară, fără să mai poată face vrăji, și e ucisă de săteni.
     Există și obiceiul ca liliacul să fie răstignit pe porți. Desigur, obiceiul vine tot de la un sens al sintagmei tracice LE LEG, anume ”De Legat; De Fixat; De Pironit”. După unele credințe, liliacul îngropat aduce noroc. Aripa de liliac este bună de dragoste, și de aceea este purtată în sân de fete! De asemenea, fetele care vor să-și atragă alesul spre casa lor trebuie să prindă un liliac, să-l pună într-o oală, să-l ducă peste nouă hotare și să-l așeze pe un mușuroi de furnici. Când vor reveni, după nouă zile, în locul liliacului vor găsi o furcă și o greblă; cu prima îl vor înțepa pe cel urât, cu a doua îl vor atrage pe cel drag!

                                                                                                                 Adrian Bucurescu

marți, 20 iunie 2017

Miraza


   


La vremea zorilor a început să ningă.
Zăpada mieilor - zăpadă castă,
mai răcori o dată graba ierbii
de-a crește până la cupola albastră.

Din nou în Dacia clipesc cicorile
și tot în Dacia tresar în munți
fantastice corole mari de crin
spre amintirea vrednicelor frunți

ce dorm sub glie-n germinare pură
ca iarba, ca trifoiul și ca macii
și-or înflori mereu la primăvară-n
grădinile împărătesei Dacii.

Eu simt că între gene-mi cântă Marea,
pe frunte-mi cad șuvițe de secară.
Ah, ce miroase-a brazi și a mesteceni,
ce brândușiu e ceru-n primăvară!

Ci asta e miraza ce o las:
sunt ultimul poet cu Dacia în glas.


                               Adrian Bucurescu

luni, 19 iunie 2017

Mărturii despre Geto-Daci


 


     Și în timpul din urmă, regele Byrebista, ajungând cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia, și stăpânitor al tuturor ținuturilor de dincolo și de dincoace de fluviu, (Acornion) a fost și pe lângă acesta în cea mai mare apropiere și a obținut cele mai bune rezultate pentru patria sa, inspirând și colaborând la cele mai eficace măsuri, și, nu mai puțin, câștigând bunăvoința regelui pentru mântuirea cetății sale și, de asemenea, în toate celelalte ocazii, oferindu-se fără rezervă pentru îndeplinirea soliilor orașului, și luându-și asupra sa fără întârziere înfruntare primejdiilor, numai spre a izbândi în toate chipurile la câștigarea unui folos pentru patria sa. Și fiind trimis de regele Byrabestas ca sol la autocratorul Romanilor, Gnaiu Pompeiu, fiul lui Gnaiu, și întâlnindu-se cu acesta în părțile Macedoniei, lângă Heraclea, nu numai că și-a îndeplinit însărcinările ce le avea de la rege, câștigând bunăvoința Romanilor pentru rege, dar a purtat și cele mai frumoase negocieri în folosul patriei sale. (...)

                                               Inscripția din Dionysopolis pusă în cinstea lui Acornion

duminică, 18 iunie 2017

Lamura


    



Poate că e mai bine să fii
iarbă sub potcoavele cailor.

E mai bine să fii
nisip auriu sub călcâiul femeii.

Dar dacă ai fi rază de Soare,
fulg de nea, mâțișorul mesteacănului?

Poate că și jucărie copilului
e mai bine să fii.

Cuarț? Trestie? Floare de in?
Chiciură pe ramura bradului?

Dar ești pământul, apa, aerul și focul!
Și dorul!

                                                                   Adrian Bucurescu

sâmbătă, 17 iunie 2017

Istoria Atlanților


 



          Oeagrus, Împăratul-Cerb

     Marele învățat Platon, cea mai importantă sursă pentru istoria Atlanților, scrie în dialogul ”Timaios”: ”(...) Dar în timpul care a urmat, s-au petrecut violente cutremure de pământ și cataclisme; în răstimpul unei zile și unei nopți de groază ce s-a iscat, tot poporul, grămadă, al luptătorilor voștri s-a scufundat sub pământ și tot astfel s-a scufundat în mare și a dispărut Insula Atlantis. De acolo și faptul că, până și în zilele noastre, marea din partea locului e cu neputință de străbătut și de cercetat, încărcată cum este de vaduri de mâl pe care le-a lăsat insula, scufundându-se”.
     Cercetările asupra tragicelor evenimente descrise de Platon duc la o tulburătoare ipoteză, anume că ele ar fi putut fi declanșate chiar de Atlanți, prin tehnologia înaltă pe care o posedau. Am văzut, într-un episod anterior, că ri aveau flote întregi de avioane, elicoptere și submarine! În acest sens, nu este exclus ca, printr-o unealtă asemănătoare forezelor de astăzi, să fi pătruns prea adânc în pământ și să trezească astfel vreo forță a naturii, pe care nu au mai putut s-o stăpânească. Mărturie întru acestea stă un sat getic de lângă Tomis, capitala maritimă a Atlantidei, numit TURREMUCA. Tâlcurile acestui toponim se desprind din lectura TUR REMUCA ”Discurile care scobesc (străpung); Roțile care sfărâmă (zdrobesc); Discurile care cercetează”; cf. rom. dură ”roată plină (fără spițe și butuc), având numai gaura, eventual și buceaua pentru ax”; a rumega ”(despre animalele rumegătoare) a mesteca mâncarea întoarsă din stomac; a medita pe îndelete asupra unui fapt, a-l examina îndelung; a cugeta mereu la un lucru”. Totodată, de la sensurile de ”mestecare; sfărâmare; străpungere; împungere”, româna a moștenit până astăzi turmac ”bivol tânăr” și a zdrumica ”a face bucățele; a sfărâma; a zdrobi; a distruge; a nimici”.
     Dobrogea, unde se afla și capitala Atlantidei, are și astăzi bogate zăcăminte de petrol și gaze. N-ar fi exclus ca nume Mării Negre să vină de la uriașe erupții și revărsări de petrol, întâmplate atunci...
     Spre marele lui nenoroc, pe acea vreme conducătorul Atlanților era împăratul Oeagrus, soțul muzei Calliope și tatăl lui Orfeus. Cutremurele și potopul care au distrus orașele atlante de pe coasta Mării Negre nu erau decât începutul cumplitelor încercări prin care avea să mai treacă această familie...


                                           Cerbul Lopătar sau ”Marele Cerb cu Pete”

     Deocamdată, e bine de știut că numele OE AG RUS se traduce prin ”Marele Cerb (Cornut) cu Pete”; cf. rom. oaie; vechi germ. ou ”oaie”; rom. agă; oca; râs ”linx, felină care are blana cu pete”; alban. rruaze ”picătură; globulă”; rom. oacără ”oaie albă cu pete negre pe bot”. Desigur, ”Marele Cerb cu Pete” este Cerbul Lopătar (Dama dama), a cărui blană are pete albe pe spinare. I se mai spune și Taur de Lopătar. Viețuia pe actualul teritoriu al României încă din Paleolitic, dovadă fiind resturile fosile descoperite lângă Sibiu.


                                                Coiful descoperit la Porțile de Fier

     Acest Cerb Divin, cu largi ecouri în folclorul românesc, apare deseori în iconografia geto-dacică, pe coifuri, pe cupe, pe geme etc. În bogatul tezaur antic descoperit la Agighiol, județul Tulcea, așadar pe teritoriul metropolitan al Atlantidei, se află și o superbă cupă pe care este încrustat Marele Cerb cu Pete.


                                            Cerbul Lopătar de pe cupa de la Agighiol

     Să fi aparținut această cupă chiar lui Oeagrus, iar cerbul să fie semnătura în ideogramă a împăratului? Cerule, ce străveche și superbă istorie are țara noastră!

                                                                                                           Adrian Bucurescu



     Nedeie spațială




Șapte comete
cochete
dansează
în poiana astrală.
Nimenea nu le-auzea
nimenea nu le vedea
doar Greul Pământului
Ușurelul Vântului
le lătra
le fremăta
doară-doară
le-o speria.
Și-n această vreme sfântă
numai quasarii cântă
pe unde cerești
încât îngerii apar la ferești. 

                                          Adrian Bucurescu

vineri, 16 iunie 2017

Tăblițele dacice de la Sinaia





          < Îngerii >

IHDIU OGIO FUE ZOMIS INJ

     Traducerea:

La Apa Sfântă au fost mulți îngeri.

     Lexic:

IHDIU - ”la (în) apă”; cf. alban. ujt ”apă”; grec. ikhtys ”pește”;
OGIO - ”sfânt(ă)”; cf. rom. hagie; hagiu;
FUE - ”fost”; cf. rom. fu;
ZOMIS - ”mulți”; cf. alban. shume ”mult; foarte”;
INJ - ”îngeri”; cf. ANSES ”semizei”, în limba dacă (după Jordanes).




                Saratokos, astăzi Sărățuica, lacul sacru al Geto-Dacilor


joi, 15 iunie 2017


          Imponderabilitate




Ce bine-i să n-am sânge
și nicio altă zeamă!
Carnea și oasele
s-au făcut văzduh.
Sunt inodor
și incolor
ca Sfântul Duh.
Numai inima
deși nevăzută
mai face ”lup-dup”.
Nu-mi vine
de mine
s-o rup.
Săracă inima mea
eșuată pe o stea!

                          Adrian Bucurescu

miercuri, 14 iunie 2017

Clacă la Sărățeni, Ialomița




                
                                                Foto: Direcția de Cultură Ialomița         

     Lui Cornel Nistorescu zis Cornea Zgârie-Brânză




          Proverbe și zicători populare

     Zgârciul zgârie brânza și o mănâncă de sub unghii.

     Ce a nimerit în  mâna zgârcitului e ca și pierdut.

     Banii la zgârcit, ca fânul la câine: nici el nu mănâncă, nici la alții nu dă.

     Bogatul zgârcit e mai sărac decât un cerșetor.

     Sufletul zgârcitului e mai ieftin decât o para.

     Zgârcitul are fântână, dar a vecinului e mai la îndemână.

     Zgârcitul are două mâini: una lungă, cu care vrea să ia, și alta scurtă, cu care ar vrea să dea.

     Nu zgârcitul stăpânește banii, ci banii stăpânesc pe zgârcit.

     Zgârcitul orice apucă se usucă.

     Mai degrabă o vacă stearpă ți-ar da lapte decât zgârcitul vreun ban.

     În casa zgârcitului nici șoarecii nu se duc.

     Zgârcitul moare cu pâinea în traistă.

     În loc de inimă zgârcitul are o pungă mare.

     Cel ce are avere e mai zgârcit decât cel ce n-are.

     Zgârcitul are nouă baieri la pungă.

     Zgârcitul numai stângă are, dreapta îi e uscată.

     Mojicul bogat e ca un câine lățos; numai lui își ține de cald.

     Lăcomia strică omenia.

     Lăcomia e rea și păgubitoare boală.

     Lacomul e unde n-are pomul coajă.


          P. S. Cornilă, nu vei mai avea liniște până nu-mi vei da banii datorați pentru cele 18 articole publicate în ”Cotidianul”. Îmi vei plăti cu vârf și îndesat. Mă voi inspira din povestea cocoșului din ”Punguța cu doi bani”, nădăjduind că vei regreta chiar mai mult decât boierul cel zgârcit și lacom, cu care semeni leit..

   

marți, 13 iunie 2017

Tăblițele dacice de la Sinaia




          TRIPTICUL




          1. < La Zeratam >

ZERATAM TOMGEA MOSOETE REIO O PAH SYO. DIEN TRO SUM HUM PATRYDO MOESIO O(I)M CHE SOAE SOSO D(I)NCEO HA POPE SE CEMCEA EM SONOE ETOCO. POLOAMI VOXO GEIE AENHY OY ZIMLO MI TROXE. MOLE FAME HOMU GOMEROE.

     Traducerea:

     La Zeratam, odată, frumoșii tineri s-au strâns să se vadă. S-au rugat trei dintre pământenii cei putrezi să mai rămână la cei șase, dorind ca pe Cel Divin să-L taie în somn, în iatac. Au ținut sfat ca pe Înger în pământ să mi-L tragă. Cu jale familia pe Domnul L-a înmormântat.

          2. < Prevestirea >

TRAM SI EON AHNE A SARMYGETUSO CVOI CEOYRYNO FETEU GEO CRISA A NOE PEONI VE MOAM DOSYE DIEO TOMZA RO DACEO.

     Traducerea:

     A prevestit Acel Zeu Strălucitor că Sarmizegetusa cu Fețele Întunecate se va bate și că ai noștri luptători vor muri, pierind cu domnul cel mare al Daciei.

          3. < Întoarcerea lui Zalmoxis >

CAPO SEOE MAUGUE E MAIONO GE MESO NOSE TYEO ENE OZO HA VETE LO FIET SEN GHE CEAM. SOON XA SENTO E HILEO AM IMYG ROMANE OGOE TARO. ACEM DUSE E OM MOVIGATO. NOS UMSE SERO PUVO ZAMOLXIU.

     Traducerea:

     Domnul Magnific ca mâine va poposi pe pământul nostru ca să audă și să vadă ce au făcut Fiii Luminii. Vestea că Divinl a venit la prieteni pe Români îi va alina foarte. Marele Conducător spre oameni va pluti. Noi iar vom fi în grația lui Zalmoxis.

                                       Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

luni, 12 iunie 2017


          Vifleim natal




Melancolic salcâmul
palid stă de strajă cătunului
căruia noaptea îi tămâie zăpezile
De aseară strigoii au furat
crucile din cimitirul vechi
de-au rămas mormânturile fără rost
Troițele s-au stins de la sine
lăsând la voia soartei
dropiile cu aripi înghețate
Icoanele vechi au căzut și
nimeni n-a mai găsit ceva din ele
Femeile satului s-au spălat mult
în apă neîncepută
iar tâmplarii au făcut ieslă nouă
cu motive de Bizanț
În amurg salcâmul arde până la cer
de aprinde steaua crăiască
iar fetele la streșini de garduri
iscodesc prin fisurile norului
ochii de opal ai Sburătorului.

                         Adrian Bucurescu

     P. S. Aceste versuri au fost recitate, la 24 August 2004, în emisiunea ”Curs întreg de poezie românească”, Radio România Cultural, de marele actor Ovidiu Iuliu Moldovan. Prezentare: Ioana Diaconescu

duminică, 11 iunie 2017

Tăblițele dacice de la Sinaia






          < Domnul Moldovei >

SAR GETO MOLE-DAVUO SACOTO. O VADA DOGEOVA SOT HA VENIDO VIS CASA CA SEIT TO ZOT ONAG LARAMY TET LOCOS AM DYO FAO AHIOI LANGEO. BOCO POD GEO SA GHYHE. JE TAYO SNEOGOV CEO DAV OTOH. ICO A POSCOT SYE AOPO POLOSOT LO CENYO.

     Tălmăcirea:

     Conducătorul Geților Țara de Sus a eliberat-o. Văzând că, oricum, stăpânul a plecat de acasă, acolo S-a așezat ca singurul domn, anunțându-i pe toți locuitorii că rege le va fi de acum încolo. Un bour regele a vânat cu ghioaga. Și apoi zăpada s-a așternut pe pământ. După ce a mâncat, cu apă Și-a încheiat cina.

     Lexic:

SAR - ”conducător; înălțime”; cf. rom. a sări; pers. ser ”cap”; engl. sir;
GETO - ”getic”;
MOLE-DAVUO - ”Țara (Locul) de Sus”; cf. rom. mal; alban. mal ”munte”; grec. topos ”loc”; rom. molid; molitvă; nalt;
SACOTO - ”a eliberat”; cf. rom. a scuti; a scoatesuhat;
O VADA - ”văzând”;
DOGEOVA - ”(că) oricum”; cf. rom. degeaba;
SOT - ”stăpân; măreție”; cf. rom. sută; alban. zot ”stăpân; domn”;
HA VENIDO - ”a plecat; a mers”; cf. rom. a venit;
VIS - ”de; din”; cf. rom. pe; rus. vo ”în; la”; bez ”fără”;
CASA - ”casă”;
CA - ”acolo”; cf. alban. ku ”unde; încotro”;
SEIT - ”s-a așezat”; cf. rom. a ședea; sat;
TO - ”ca”;
ZOT - ”stăpân”; cf. SOT; rom. jude;
ONAG - ”unic”;
LARAMY - ”anunțând; dând de veste”; cf. rom. larmă;
TET - ”toți”;
LOCOS - ”locuitori”;
DYO - ”domn”; cf. lat. deus ”domn; stăpân; Dumnezeu”;
FAO - ”va fi”;
AHIOI - ”(de) acum; (de) aici”; cf. rom. acu; aci;
LANGEO - ”încolo; înainte”; cf. rom. a (se) lungi;
BOCO - ”bour; cornut”; cf. rom. buhai; bugă; vacă;
POD - ”rege; domn; superior; deasupra”; cf. rom. vodă; badepod;
GEO - ”a vânat”; cf. alban. gjuaj ”a vâna”;
SA - ”cu”; cf. rom. ; și;
GHYUHE - ”ghioagă”;
JE - ”și”;
SNEOGOV - ”zăpadă”; cf. rom. Snagov; rus. sneg ”zăpadă”;
CEO - ”pe”; cf. rom. ci;
DAV - ”pământ; loc”; cf. grec. topos ”loc”; alban. dhe ”pământ”;
OTOH - ”(s-a) așternut”; cf. rom. iatac;
ICO - ”după ce”; cf. rom. acu;
A POSCOT - ”s-a hrănit; a mâncat”; cf. rom. a păscut; pișcot;
SYE - ”cu”; cf. rom. și;
AOPO - ”apă”;
POLOSOT - ”a încheiat; a împletit; a înnodat”; cf. rom. plasă; alban. palosh ”a împleti”;
LO - ”a(l) lui”;
CENYO - ”cină”.

     Notă: Zalmoxis a eliberat Estul Munteniei și Moldova de sub jugul Scyților. Vânătoarea bourului a dus la legenda întemeierii Moldovei de către Dragoș-Vodă precum și la stema acestui principat.

                                Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005



     

sâmbătă, 10 iunie 2017


     Moment zgubilitic




          Stop-cadru cu amor ghebos

Și-am zis verde sex de pește
Și toți negii de pe dește
Și-o pisică siameză
Pe care o doare-n freză -
Astea-i vinde doftoroaia
Lui Nutzy din Dămăroaia,
Ca să se îmbogățească
Și bărbații s-o iubească.
De-aia, Nutzy, ca o nadă,
Iese pe-nserat în stradă,.
Așteptând să-i pice unul
Cum a fost Călin Nebunul;
Dar îi pică un arab
Care n-are El-Zorab,
Are doar un El-Trabant
Cumpărat la Podul Grant.
Și-atunci, drace, se înfoaie
Manolescu Nicolae,
Ce se dă mereu la june,
Și-o-nscrie în Uniune,
Contra unei pupături,
Căci Nutzy-i plină de nuri.
Nu e un argument oare
Ca s-ajungă scriitoare?
Păi, bine, măi Apolzane,
Așa cucerești cucoane?
Ptiu, stuchi-te-ar mâțele,
Te zărghiră fâțele!

     Morala:
Cine-n brânză-a-mfipt zambila
Geaba mai excită grila.
Dacă nema putirința,
Geaba chichirez ședința!

                  Adrian Bucurescu

vineri, 9 iunie 2017

Fiii Mariei






          Tăblițele dacice de la Sinaia

DUROND FUSO VASYLEO DA SYLEO DAVO GETO. ERYGERY VODUM TRUPEIO ONSEYO ON SARMY GETUZO. DYTO NUVU DAEO ONTAEO ONTALUE FYREYMETAE SODURO ON SERFO TREYFO TRUPEU DAEO ONSOL. ORYO MESOELYEO MARYEO MARO FERO. ARMOSO EO RYNO EU RENEODU. DISODU DYS REOPARO. RECAUE GEO SOEPRENO TURENO TURYMEO LUE DOMAERO. VYRODYO VYRODUEC PYOPOI GERYLO. ROEDA ROE DAVO GETO TRASO ON SARMI GETUZO NETUYO. VASELEO A DEUS O DURO. TRASOE SYASOE DUELO COTO POL. VYSICO HYLVO O HILVO DY EO ONCOYO.

     Traducerea:

     Demult S-au dus regii care conduceau Țara Geților. Din ulcioare cu apă au fost stropiți la întoarcerea în Adunarea Vitejilor. 
     Pe la Anul Nou, la Divina Apă, au fost născuți, în primitoarea gospodărie a unui oștean vrednic, doi mândri îngeri. Le-a dat viață Maria Prea Curata. Armata I-a înscris în rândurile ei. Au fost dăruiți cu vite frumoase. Au domnit acei suverani, pe pământeni îndrumându-i și luminându-i.
     Într-o primăvară s-au pornit puhoaie din cer. Frumoșii tineri din Țara Geților au plecat de la Sfatul Vitejilor noaptea. Regii la Zei S-au dus. Apoi șase oșteni I-au căutat peste tot pe profeți. Au căutat ce-au căutat și s-au oprit. 

                                    Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

Românii, despre Univers






Lumea asta nu-i a mea,
Ceealaltă, nici așa.
Lumea asta-i cum o vezi,
Ceealaltă, cum o crezi.

                                                 Folclor

luni, 5 iunie 2017


          Ochii care nu se văd




Pe Venus, pe Marte și pe Saturn
a fost înălțat câte un turn
în care câte o pereche de pământeni
la fiecare zi de Armindeni
vorbește câte zece minute cu
     cei de acasă
și, cu cât trec anii, memoria îi lasă.
     Ah, ochii care nu se văd!
     Ah, în inimi rămâne prăpăd!

                                                       Adrian Bucurescu

duminică, 4 iunie 2017

Istoria Atlanților






          Cutremurele și Potopul

     În ziua de 31 Martie 1901, în Vestul Mării Negre a avut loc un cutremur cumplit, cel mai puternic înregistrat vreodată în această zonă, având o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter. Epicentrul acestui seism a fost localizat la Est de capul Caliacra, pe falia Shabla. Cutremurul s-a resimțit în Dobrogea, Bulgaria, Sudul Moldovei, Muntenia și Oltenia.
     Falia Shabla produce cutremure cam o dată la 450-500 de ani, ele putând atinge magnitudinea de 7-8 grade pe scara Richter, la o adâncime de aproximativ 15-30 km. În era noastră, seisme produse în această zonă, cu efecte asemănătoare, au avut loc în anii 543, 800 și 1444.
     Cutremurul din 1901, fiind foarte puternic, a fost urmat de multe replici și alte seisme independente, cu magnitudini cuprinse între 5,5 și 6 grade pe scara Richter, ținând până în anul 1905. În zona de coastă din Sudul Mangaliei, aceste fenomene au avut consecințe devastatoare, multe sate fiind complet distruse. Intensitatea maximă, IX-X pe scara Mercali, a general un tsunami de 5 m înălțime, provocând dislocări ale malurilor și alte fenomene geomorfologice locale.
     În București, intensitatea seismică a fost de V-VI grade pe scara Mercali, stârnind panică în rândul populației. Provincia bulgărească Dobrici a fost de asemenea grav afectată de tsunami. În mai multe localități de pe litoral, printre care și Balcic, casele au fost luate de șuvoaiele de apă.
     În acest sens, nu e greu de imaginat că, prin mileniul IV î.e.n., în zona  Mării Negre, în Vestul căreia am localizat capitala Imperiului Atlant, a avut loc un seism cu mult mai mare, provocând un tsunami și mai înalt, cu efecte și mai devastatoare decât în anul 1901.


     Întru acestea, arheologia este și ea o netăgăduită mărturie. Astfel, în fața actualului municipiu Mangalia, se întinde o mare dar ruinată cetate submarină.În golful Koktebel, în Chersones, lângă Feodosia, au fost descoperite, la 8-11 m sub apă, ruinele unui port care a aparținut unui popor ce a locuit de-a lungul țărmurilor Mării Negre cu mult înainte de venirea Grecilor acolo; despre acest port dispărut a scris și geograful grec Strabon. Zidul, care înconjoară orașul în formă de potcoavă, este păstrat aproape intact. În mijlocul cetății se află o uriașă piață cu fântâni și clădiri monumentale de piatră.


     În partea de Est a strâmtorii Kerci, arheologii au dezgropat orașul antic Fanagoria. O parte dintre ruinele sale se află sub apă. Acum trei milenii, Fanagoria era un port important al Statului Bosphoran. Aproape de locul unde se află astăzi orașul Suhumi, scafandrii au descoperit ruinele anticului oraș Sevastopolis, iar la 100 de km de orașul Suhumi, tot în Marea Neagră, arheologii au dat de urmele unei alte cetăți străvechi, Dioscurias. Dincolo de capul Caliacra se află astăzi portul Cavarna; portul mai vechi, numit de Traci Bizone, a fost și el distrus de un puternic seism.
     De-a lungul vremii, cumplite cutremure au făcut ca multe porturi să fie înghițite de ape, iar Marea noastră, în pofida strălucirii ei, să rămână cu denumirea de ”Neagră”. Această denumire este multimilenară, de vreme ce și o legendă egipteană pomenește de țara scufundată SIRIATH, care, rostită de Atlanți SIRI ATH, se tălmăcește chiar prin ”Marea Neagră (Întunecată); Apa Învolburată”; cf. rom. seară; sur; șură; a sări; alban. sorre ”cioară”; rom. ud; a (se) uda; alban. ujt ”apă”; ujth ”sevă”; rom. Siret; Sărata - numele mai multor râuri din România, care însă...  nu sunt sărate!
     Este doar începutul răutăților abătute asupra Atlanților. Vom vedea, în următoarele episoade, prin ce alte cumplite încercări le-a fost dat să mai treacă...

                                                                                             Adrian Bucurescu
    

sâmbătă, 3 iunie 2017

Deportații






Nu au știut ai mei niciodată
în tristețile lor puzderie
că vatra noastră curată
poate fi o altă Siberie

și că vreodată pe Bărăganul
pe care ning salcâmii înfloriți
neașteptat va veni anul
cu amurgenii cei surghiuniți.

Le-or fi supărat pe Rusalii
de vreme ce chiar la hramul lor
în Banat s-au spart mii de vitralii
de-au rămas tâmplele fără decor.

Satele au rămas fără dig.
Ei nu și-au luat în vagoane nici câinii.
Tu, Doamne, ai dat prea mult frig
în chiar Câmpia Caldă a Pâinii!

Vouă, celor pieriți în țărâna noastră
și celor care vii ați plecat
nu v-a mai ars de zarea albastră
care în cicori s-a revărsat.

Iertare, dar n-au știut niciodată
ai mei în tristețile lor puzderie
că și vatra noastră curată
poate fi o altă Siberie!


                   Adrian Bucurescu

vineri, 2 iunie 2017


     Tăblițele dacice de la Sinaia




          < Fecioara Năzdrăvană >

ISTI ROETA REC REO SOEDEO DREYME POOYCOE MATO DAVO. ARMED MOTRA. DAPOYE DEH DONGE NOI CLOPOYE. VISYCO DOE DY IOZEO MOTEZOE. IT COE DIMEO MATO SOYE. GEO DEMONYOY OAZYDO NAN JEO GLOTE. LO GEO ES TOMAE ROVY RENO. A SOSOE DOY SATENIO. GETOY SASEYON RA PYPOCO JENOYCLO. SOE COTO POPO GENYE O SAIHASTRIO. NOCOR MYOR SORMON GATO. TOFOE GIOLOT ZOT YEPO HO TEZE.

     Traducerea:

     Acest frumos rege, tânăr și minunat, i-a îndrumat pe mulți, pe tot pământul. Armata a condus-o. I-au adăpostit suflete miloase pe micii prinți. Cei doi prooroci de Iozeo au fost crescuți. El în casă i-a crescut, cu ai săi. 
     De acești coconi a auzit și stăpânul norodului jegos. Dintre aceia s-au ridicat să-L răpună pe tânăr. Și cei șase i-au tăiat pe întunecați. Cei șase viteji L-au pipăit la răni. A plecat departe Sfântul, pribegind la sihaștri. O Năzdrăvană Fecioară pe Cel Prăpădit L-a întremat.  /// Din tufiș călăii pe Domnul cel Drag L-au săgetat.

                                     Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

joi, 1 iunie 2017

Șezătoare în satul Sărățeni, județul Ialomița



                                                                                   www.traditieialomita.ro