sâmbătă, 24 iunie 2017

Sonetul astral





                                                                                         Surorii mele, Violeta

Parcă mergi pe o plajă aurie.
Ce departe e Terra albastră!
Vin delfini plumburii către coastă.
Tu aștepți - mai aștepți? -  ca să vie

pescăruși pe această planetă
unde Soarele-i verde și stelele
vișinii ard pe seară și Ielele
sar din spumele Mării-n alertă.

Adaina, adainu, cântă Marea
și asculți pe faleza aurie
până ce inutilă-i uitarea

și-ți răsare, așa, o melancolie
întrupându-se-n valuri din sarea
amintirii și tu plângi - Bucurie!


                               Adrian Bucurescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu