Vasluianca și turcul
Pe o treaptă neagră, într-un vechi hotel,
Unde cură-n vale un râu mititel,
Şade şi suspină tânăra drăguță,
Dulce şi suavă ca o panseluţă,
C-astă primăvară badea Suleyman
A plecat, lăsând-o fără niciun ban.
Orologiu-arată zece şi un sfert;
La recepţiune cine-apare fiert?
- Eu eram, cadâna. De la Marmara
Întorceam la tine fără o para.
Dacă tu la mine mai iubeam niţel,
Plăteam, bre, taxiul, să scăpam de el!
Dară vasluianca, auzind pre turc,
Aste vorbe zise: - Nu vreau să mă-ncurc
Cu un terchea-berchea fără facultate.
'N peptul de româncă inima mai bate.
Am făcut jiu-jitsu, nu îmi este frică,
De spahiii voştri mă doare-n pingică.
Nu este Vasluiul al vostru harem.
Să mai vii la mine când am să te chem!
Nu cumperi românca doar c-un ananas.
Şi-apoi vasluianca mândră-i râse-n nas.
Astfel e românca, astfel sunt românii:
Doar cu dignitatea au înfrânt păgânii.
Adrian Bucurescu
