De la Tudor Vladimirescu:

     ”Patria se cheamă norodul, iar nu tagma jefuitorilor.”

                                                                           *
                                                                        *     *

     ”Fraților, lăcuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi! nicio pravilă nu oprește pre om de a întâmpina răul cu rău! Șarpele, când îți iese înainte, dai cu ciomagul de-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori ni se primejduiește din mușcarea lui! 
     Dar pre balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre zic, atât cele bisericești cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?”

                                    Tudor Vladimirescu. Tablou de Theodor Aman

Poetul, precum păstorul

      

Pe câmpia albă pasc oile negre.
Eu sunt baciul ce le știu orândul.
Oi frumoase, zestre-mpărătească -
rangul meu înalt mereu păstrându-l.

Le-am păscut de când eram copil,
de când zorii se-nălțau din rouă.
Le-am păscut pe zloată și pe Soare
și pe Lună Plină și pe Nouă.

De aceea, când o fi să mor,
să mă-ngroape-n stâna cea de fag,
fluieraș de soc s-aud pe-aproape,
și tălăngi jelindu-mă cu drag.

Turma-n albul câmp nu se va pierde,
iarba sub omăt se va-nnoi,
lapte proaspăt din șiștar, la strungă,
pe setoși mereu i-a ostoi.

Iar pe crucea albă cât imașul
slove - oi vor rândui citirea:
”Baciul nostru-aici are sălașul.
Veșnică să-i fie pomenirea!”

                       Adrian Bucurescu