Visul
Parcă numai eu voi apune, trestiilor,
parcă numai tu, lebădă, ești plină de alb,
parcă doar eu mă scutur, macilor,
numai eu, îngere, am zâmbetul calp!
Tu, cel născut din noapte, ulmule,
ai să te usuci de blestem!
Chiar și tu, semețule, șoimule,
vei împietri în colinde - totem!
Și ce mult vă iubesc, trestiilor,
șoimule, lebădă, ulmule, îngere!
Paseri și îngeri, oameni și flori
mergem pe drumul fără întoarcere.
Stelele mai rămân câtva timp, dar eu curg
cu voi acolo, și mă dor picioarele.
E minunat să visezi în amurg
că-i frumos să mori odată cu Soarele...
Adrian Bucurescu