Colind din Maramureș

Sus, în Raiul Sfinților,
     Hoi, linu-i lin și rujmarin,
Pe deasupra munților,
     Hoi, linu-i lin și rujmarin,
Este-o dalbă mânăstire,
Cu scaun de odihnire.
Dar în scaun cine șăde?
Dar în scaun cine șăde?
Șăde, șăde Maica Sfântă,
Nici nu râde, nici nu cântă.
Zine Siul  și o-ntreabă:
- Ce suspchini, Măicuță Dragă?
- Dar eu cum n-oi suspchina,
Când văz cât de re-i lumea?
Și pe Puntea Raiului,
Ca siruțul părului,
Și-acela-i crăpat în patru,
Cele patru-n alte patru,
Cele opt în alte opt,

Cele opt în alte opr.
Nime-n lume n-o pot trece,
Nime-n lume n-o pot trece,
Numa' tri fete fecioare,
Ele-or trece în picioare,
Că le-o fo' credința mare,
Că le-o fo' credința mare.