Colo sus, pe lângă Lună,
Nu se îngerii adună,
Nici nu dracii dau târcoale,
Nici nu zânele au țoale;
Iar în malurile Lunii
Și-au făcut cuiburi lăstunii,
Și pe albele coline
Toate florile-au albine.
Dorule, cearcă și tu
Și pe Lună lin te du!
Ci de vei afla o fată
Minunată și-ntristată,
Spune-i că, de dorul ei,
Mi-au ieșit din piept scântei,
Și din raze am cununua
Care luminează Luna
Numa-n partea nezărită,
De-a mea dragă moștenită,
Cu hrisov și jurământ,
De când zâmbea pe pământ!
Adrian Bucurescu
