Regele și pontiful se alegeau din clasa nobiliară și sacerdotală a pileaților, numită așa de la tichia (pilus), în formă de tiară, cu care își acopereau capul. Pileații reprezentau ceea ce am numi azi clasa conducătoare. Dintre ei se alegeau guvernatorii cetăților, căpeteniile armatei, judecătorii poporului. Ei prezidau ceremoniile religioase care erau premergătoare anumitor fapte din viața civilă sau politică, vegheau la păstrarea strictă a ritualului și obiceiurilor, instruiau tineretul și formau un colegiu (cenaclu), după exemplul druizilor. Ca și Galii, Dacii aveau barzii lor. (...) care, îmbrăcați în robe albe și ținând în mâini țitere de aur, participau în grup la sărbători și ceremonii publice, cu ocazia semnării tratatelor, în solii, până și pe câmpul de luptă, unde cu cântecele lor însuflețeau vitejia războinicilor.
De fapt pileații nu constituiau propriu-zis un corp sacerdotal, întrucât funcțiile lor nu erau numai religioase, fiind în același timp politice și militare. Ei formau mai curând o aristocrație teritorială privilegiată, turbulentă, gata oricând să uneltească împotriva autorității regale, când aceasta n-o putea ține în frâu prin promisiunea funcțiilor înalte și a onorurilor. Răscoala populară în care pieri Burebista se pare că a fost stârnită de pileați care nu-i iertau încercările sale de a introduce reforme.
Clasa inferioară, poporul, se compunea din soldați, meșteșugari, lucrători, ușor de recunoscut după părul lor lung, fluturând pe umeri, de unde și numele de capillati.
Toate figurile Dacilor sculptate pe Columnă se încadrează într-una sau alta din aceste categorii: capillati sau pileati, oameni pletoși și cei cu tiară.
Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 46 - 47
