miercuri, 19 octombrie 2016
Inorogul
Mitologie românească
În celebra carte populară "Floarea darurilor", ce a circulat intens în Ţările Române, se povesteşte despre Leoncorn, "care are multă dulceaţă ca să şază lângă fată; şi dacă vede vro fată, el îndată merge la dânsa şi adoarme în braţele ei; şi atuncea vin vânătorii de-l prind; (...) într-alt chip nu se poate prinde".
Într-altă carte populară, "Fiziologul", ce a circulat de asemenea în Ţările Române, scrie: "Inorogul iaste o hiară foarte mare şi cu nas de os, care nas trece prin gură şi spânzură pe supt barbă. Şi nu poate să ia cu gura nimic, făr' numai unde se află iarbă mare, scoţând limba pe de-o parte de nas, paşte. Iar când vede vreo hiară de orice feliu o prinde şi o trânteşte în cornul său. Şi, după ce se junghe acea hiară în cornul lui, atunci se scură sângele ei şi pică pre limba Inorogului; şi cu acest sânge să adapă":
O imagine ce seamănă mult cu descrierea Inorogului din "Fiziolog", apare într-unul din tempelele getice de la Murfatlar,
În legendele româneşti, Inorogul este un cal alb, năzdrăvan, cu un corn în frunte şi cu o piatră scumpă la rădăcina cornului, cu ochi albaştri şi simbol al dragostei curate. În stare de veghe, Inorogul este de neînvins şi, după ce îşi zdrobeşte duşmanii, aleargă prin codri sau munţi. Atât cornul, cât şi coama, blana şi copitele erau la mare preţ în farmacologia magică românească şi deveneau leacuri împotriva tuturor bolilor.
Mitofolclorul românesc a moştenit imaginea inorogului direct de la străbunii geto-daci. Una dintre denumirile lui era HAL I CARN A SOS "Calul cu Corn şi Năzdrăvan" (cf. rom. cal; corn; saşiu; zuz; alban. shushaq "ameţit; zăpăcit"; franc. licorne "licorn"), care este atestată şi ca oraş în Karia, regat tracic din Asia Mică. O variantă a denumirii acelui oraş era HAL I CARNASSUS "Calul cel Strălucitor; Calul cel Înflăcărat; Calul cel Sireap; Calul cel Îndrăzneț; Calul cel Iute"; cf. rom. cal; hăl "armăsar"; alb. kale ”cal”; rom. hurmuz "o piatră preţioasă"; harnic; cârmâz; alban. gjurmues ”cercetător; cercetaș; urmăritor”.
Să nu uităm că, în basmele noastre, întotdeauna calul lui Făt Frumos este năzdrăvan.
Adrian Bucurescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)