Cavalerii Florii de Cireș

În căștile albastre tânjesc copiii firii.
Sub felinar saluturi din ceață opresc.
Și dacă miezul nopții își face harakiri,
Pe drum tristețea beată mai cântă firesc.

Amețitorul dans de hiperclipe albe
Mai lămurește rituri ce rubinii se trec,
Când orologiul tandru ademenește jalbe,
Și Cavalerii Florii de Cireș petrec.

Sun unși strigoi piloții cărărilor în muiguri
Și-o dragoste de viață îi arde mai lin,
Că mâine-n racla zilei vor înălța în ruguri
Atâtea păsări-duhuri de plâns opalin.

Ci când să plece-n urmă pe porțile viclene,
Lucind în talismane de dor și moarte,
Pilotul palid ochii își scoate dintre gene,
Lăsându-i fetei - suvenir - să-i poarte.

                                            Adrian Bucurescu