Un eveniment: o nouă versiune românească a poeziei lui Esenin
Pe Adrian Bucurescu îl citisem ca autor de studii de istoria culturii, ca poet și ca ziarist la secția culturală a României libere. Îl descopăr acum drept traducător al lui Serghei Esenin: Rusia albastră și fără de leac, ediția a II-a, revăzută și adăugită (Editura Macarie, Târgoviște, 2006), volumul având un cuvânt înainte, o notă și un tabel cronologic ale traducătorului, plus o notă a editorului. După versiunea prozaică a lui Zaharia Stancu (deși nu știa limba rusă), după versiunea vioaie și fidelă a lui George Lesnea, după cea sobră și exactă a lui Ioanichie Olteanu și după poezii traduse ocazional de A. E. Baconsky ș.a., în limba română avem acum un Esenin în surprinzătoarea transpunere a lui Adrian Bucurescu. Îl recunoaștem pe damnatul poet rus de la primele versuri, chiar dacă traducerea este cert originală. Titlul volumului este inspirat ales de tălmăcitor după obsesia albastrului la Esenin: ”drumul meu albastru lucește”; ”albastre culmi”; ”albastrul câmpiei mă vindecă”; ”albastra Rusie”; ”albastrele zilei porți”; ”albastră-i lumina, lumina-i așa albastră” sau mai precis, după poemul din 1918, aflat în această ediție la pagina 61: ”Părăsii casa părinților mei, / Lăsai Rusia cu albastru-i ceresc. / Prin mesteceni, peste iaz, stele trei / Tristețea mamei bătrâne o încălzesc. // Luna, ca o broască aurită, / Peste apa lină se gudură / Precum floarea de măr cărunțită / În barba tatei se scutură...” O nouă versiune românească a poeziilor lui Serghei Esenin e oricând binevenită, nefiind niciodată inflație în domeniu. Cu atât mai mult cu cât aceasta, a lui Adrian Bucurescu, e una pe cât de fidelă în literă și în spirit, pe atât de fermecătoare, făcându-i fericiți pe iubitorii poezei eseniniene printre care mă socotesc; fiind vădită însăși iubirea tălmăcitorului pentru această lirică. Este, fără îndoială, un adevărat eveniment editorial.
DINTRE SUTE DE VOLUME
Autor: DUMITRU AUGUSTIN DOMAN
17 Octombrie 2006
ÎN REVISTA
Argeș - Noiembrie 2006
