Aleksandr Burzeanţev - În patria lui Serghei Esenin

                                                             Intrare în casa Eseninilor

Сергей Есенин / Serghei Esenin

          "Я последный поэт деревни..." / "Sunt ultimul poet al satului..."

                                                                                      Lui Mariengoff

Sunt ultimul poet al satului,
Un pod de lemn smerit în cântec.
Cădelniţând din frunze, mestecenii
Ţin o liturghie de adio.

Ard auriile flăcări
Din ceara trupească a lumânărilor.
Şi orologiile de lemn ale Lunii
Bat al doisprezecelea ceas al meu.

Pe cărările albastrului câmp
Curând va veni un musafir de fier.
Va strânge în palmele-i negre
Lanul de ovăz întins spre cer.

Streine palme, neînsufleţite,
Cântecele astea nu vă vor vrăji!
Vor fi doar spice-cai împletite
Şi după vechiul gospodar vor tânji.

Iar vântul, nechezatul lor sugând,
Va serba un dans ca de parastas.
Orologiul de lemn, în curând,
Îmi va bate al doisprezecelea ceas.

                                                    1919

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu