Serghei Aleksandrovici Esenin

Сергей Есенин / Serghei Esenin

   

          Метель / Viforul

Toarceţi, zile, firele trecutului meu,
Nicicând nu s-ar schimba sufletul viu în mine.
Nu!
Nicicând cu mine nu mă voi împăca,
Străin îmi este omul
Îndrăgostit de sine.

Vreau să citesc, dar cartea îmi scapă jos,
Şi casc întruna.
Somnul mă trage de pleoape...
Iar la fereastră
Prelung jeleşte vântul
De parcă-ar adulmeca
O înmormântare pe-aproape.

Arţarul cojit
În vârful său înnegrit
Despre trecut înspre cer
Fornăie răguşit.
Ce fel de-arţar e oare?
E pur şi simplu stâlpul infamiei
Potrivit de spânzurătoare
Ori de schinghiuit.

Şi mai întâi
Pe mine trebuie să mă atârne
Cu mâinile legate, bătut:
Pentru că am cântat
Răguşit şi dezordonat
Nelăsând să adoarmă
Ţara în care m-am născut.

Nu îmi plac
Cântecele cocoşului
Şi spun
Că dacă aş avea putere
La toţi cocoşii
Le-aş smulge măruntaiele
Pentru ca ei
Noaptea să nu mai zbiere.

Dar am uitat
Că eu precum cocoşul
Zbieram destul
Până în zori pe olat,
Părinteşti poveţe încălcând,
În inimă şi-n versuri zbuciumat.

Urlă viforul
La fel ca porcul
Care se frânge
La înjunghiere.
Rece,
De gheaţă e ceaţa,
De nu mai înţelegi
Unde e depărtare,
Unde e apropiere.

Luna, fără îndoială,
Câinii au mâncat-o -
Ea demult
Pe cer nu se mai zăreşte.
Smulgând un fir din caier
Mama
Cu-acelaşi fus vorbeşte.

Motanul cel surd
Atent spre-acele vorbe,
Capul grozav
Îşi atârnă din laviţă.
Nu degeaba vorbesc
Vecinii speriaţi
Că el seamănă
Cu-o neagră bufniţă.

Ochii mi se închid.
Şi cum aţipesc,
Aievea parcă văd
Ca-n vremuri de bîline:
Motanul ghiarele
Mi-arată-n depărtare,
Iar mama e ca o vrăjitoare
Din kievenele coline.

Nu ştiu, sunt bolnav
Ori nu sunt bolnav,
Însă gândurile
Îmi dau în clocot.
Aud ca la mormânt
O lopată lovind
Cu bocete prelungi
Ca de clopot.

Pe mine răposat
În groapă mă zăresc,
La aleluile văitate
De diaconi luând seamă.
Pleoapele ca un mort
Le las în jos,
Mi le apasă
Doi bănuţi de aramă.

Iar cu banii aceştia
De pe ochii morţi
Groparului mai cald îi va fi, -
După ce m-o-ngropa,
El de îndată
Cu o poşircă se va cinsti.

Şi va rosti tare:
"Iată un om ciudat!
Într-a lui viaţă
A făcut mult scandal...
Dar n-a putut să-şi însuşească
Măcar cinci pagini
Din Capital".

                        Decembrie 1924

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu