*
Istoria Secretă
Toponimia Daciei: Cluj-Napoca
De ce ni se înstrăinează trecutul?
Tatăl meu, fie-i veșnică pomenirea, îmi povestea că, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, întorcându-se trupele române în țară, trecând și prin Cluj, militarii cântau: Cât e Clujul de bătrân, / Totdeaun-a fost român! Evident, toți ostașii noștri erau convinși de adevărul acestor versuri. Parada triumfală avea să fie însă tulburată de un incident, căci câțiva Unguri disperați au început să tragă cu armele asupra celor care eliberaseră frumosul oraș. Cum era de așteptat, în scurt timp, dușmanii întârziați au plătit cu viața...
Din păcate, părerile unor așa-ziși istorici de astăzi diferă de credința acelor versuri cântate cândva pe străzile Clujului. Astfel, unii latinopați, amețiți încă de bazaconiile ”Școlii Ardelene”, afirmă că numele Clujului ar veni din latinescul Castrum Clus, folosit pentru prima oară în secolul XII pentru a denumi cetatea orașului medieval din această localitate, clusus însemnând ”închis”.
Alțj istoriozauri își dau cu presupusul cum că numele orașului ar putea proveni de la cel al unui anume primar sas, Klaus, sau de la faptul că așezarea medievală a apărut în umbra unei mânăstiri, odată ce, în germană, pe timpul primilor locuitori sași din această zonă, la ”mânăstire” se zicea Kloster. Toți acești așa-ziși istorici se feresc ca dracul de tămâie să le atribuie Dacilor vreun rol în întemeierea și consolidarea Clujului. Vorba Ardeleanului: Or ave minte multă, da nu tătă-i bună!
Binecuvântată fie Apa!
Încă de la apariția primelor comunități umane, Apa a fost elementul natural hotărâtor pentru stabilirea acestora. Încă și astăzi, multe localități, dar chiar și județe, precum și teritorii și mai întinse poartă numele unor ape: Bistrița, Suceava, Siret, Vaslui, Buzău, Râmnicu-Sărat, Dâmbovița, Ilfov, Prahova. Doftana, Ialomița, Amara, Gura Ialomiței, Teleorman, Roșiori de Vede,Olănești, Govora, Târgu-Jiu, Argeș, Curtea de Argeș, Timiș, Târgu-Mureș, Poienile Izei, Dunăreni, Moldova etc.
Așa și străvechii locuitori de pe teritoriul actualului oraș Cluj-Napoca își vor fi numit cătunul lor SAMUS, de la numele râului ce curgea prin apropiere, zis astăzi Someșul Mic. Hidronimul vine din SA MUS ”Foarte Mare; Forță Imensă”; cf. rom. a (se) sui; șa; moș; latin. mas ”bărbătesc; curajos”; massa ”masă; cantitate; bloc; bolovan”; alban. moshe ”vârstă”. Așadar, SAMUS însemna ”Mărețul; Puternicul”; cf. rom.seamă ”număr; sumă; câștig; folos; stimă; cantitate; rang”; de seamă; sameș ”administrator sau logofăt de moșie”; semeț; latin. summa ”locul cel mai înalt; rangul cel mai înalt; culme; apogeu; parte esențială; sumă; totalitate”; alban. shume ”mult; foarte”.
Mai târziu, când Dacii din zonă au avut o viziune mai largă asupra bazinului hidrografic al Someșului, râului ce curge la Cluj i s-a spus Mic! Dar clujenii nu îi spun decât Someș, așadar, după graiul străvechi, ”Mărețul; Puternicul”.
O cetate menită Măreției
În Phrygia, țară tracică, este atestat marele oraș COLOSSAE, rămânând celebru și prin intermediul ”Noului Testament”. CO LOSSAE înseamnă ”Care crește; Care sare; Care (se) întrece; Care se întinde; Cu Forță; Care (se) întremează”; cf. rom. cu; că; laz; latin. laus ”laudă; elogiu; cinste; stimă; renume; faimă; glorie”; lusio ”joacă”; lusus ”joc”; alban. lis ”stejar”; rom. Căluș - dans popular magic, cu rol vindecător. Cu totul, COLOSSAE se tălmăcește prin ”Conducere; Măreție; Forță; Întremare; Hrană; Mărinimie”; cf. rom. călăuză; a călăuzi; coleașă, culeșă ”hrană”; gulaș; galeș; latin. colosseus ”colosal”; colossus ”colos”; alban. kullos ”a (se) hrăni”. Cel mai vechi nume românesc al orașului este Cluș. Chestia cu primarul sas Klaus este de râsul curcilor!
La 23 Făurar 1443, se năștea acolo, din tată român și mamă dintr-o familie maghiarizată, Matia Corvin, cel ce avea să devină cel mai vestit rege al Ungariei, reprezentat de un superb monument în centrul orașului natal.
Într-o ”Cronică a Daciei”, necunoscută încă de public, de care voi pomeni altădată mai detaliat, scrie că neamul Corvineștilor cultiva în cel mai înalt grad tradițiile zalmoxiene, și că MATIA era nume dacic, însemnând ”Cel Măreț; Cel Extrem; Cel Mărinimos”; cf. MAEDI - neam din Tracia; rom. mită; a mitui; moț; moțău (bot.) ”pir”; Moț - Român din Munții Apuseni; Matei (n.); Midia - promontoriu la Marea Neagră; latin. meta ”con; piramidă; bornă; hotar; capăt”; alban. i madh ”mare”. Faptul că Matia era și un apostol nu a făcut decât să adoarmă suspiciunile Bisericii.
Așadar, se poate spune că orașul Cluj este menit măreției, calitate ce și-o păstrează și astăzi, fiind cel mai mare din Transilvania și în plină dezvoltare culturală, științifică și economică.
Novacii, eroici și tragici
Prima atestare documentară a orașului someșan a fost făcută de marele geograf Claudius Ptolemeus, care l-a menționat printre cele mai importante localități din zonă, sub numele de NAPOUCA, invadatorii romani preferând forma NAPOCA. Pronunția autentică va fi fost NAP OUCA, însemnând ”Foarte Mare; Prea Puternic”; cf. rom. năboi ”puhoi; torent; ceată, mulțime de oameni”; a năboi ”a potopi; a năvăli”; a snopi; latin. novus ”nou; neobișnuit; nemaiîntâlnit; extraordinar”; alban. nef ”naos”; slav. nebo ”cer”; rom. aga; oca; uică ”unchi; bade; nene”; huc ”absolut”; latin. augeo ”a spori; a mări”; alban. aga ”chiabur”; ajke ”caimac”; germ. Eiche, engl. oak ”stejar”. Așadar, NAPOUCA se traduce prin ”Forță; Superioritate; Majestate”; cf. rom. novac ”uriaș; gigant; voinic; titan”. Acest titlu este sinonim cu COLOSSAE.
Printre uriașii eroi ai istoriei noastre se numără și gloriosul BABA NOVAC, născut într-un sat sârbesc de lângă Dunăre, aproape de Cetatea Severinului, din tată sârb și mamă româncă, aceasta fiind din familia Basarabilor. În graiurile balcanice, BABA înseamnă ”tată; părinte”, iar în română, cum am văzut, NOVAC înseamnă ”uriaș”. Baba Novac a fost căpetenie de haiduci, porniți împotriva Turcilor. Este pomenit și slăvit în Ciclul Novăceștilor, grupaj de balade populare românești. Baba Novac s-a remarcat și ca un viteaz general în oastea lui Mihai Viteazul, fiindu-i devotat domnitorului până la moarte.
O ursitoare rea a făcut ca Uriașul să-și afle sfârșitul în Cetatea Uriașilor. Ajungând acolo în solie, Dieta din Cluj, formată din grofii unguri, l-a judecat și l-a condamnat la moarte prin arderea pe rug! Astfel, barbarii au încălcat principiile soliei, care cer ca trimisul să fie lăsat în viață, indiferent de mesajul pe care-l poartă!
Da, solul a fost ars, dar mesajul lui a rămas mereu același, strămutat și în cântecul ostașilor români victorioși:
Cât e Clujul de bătrân,
Totdeaun-a fost român!
Adrian Bucurescu
Istoria Secretă
Toponimia Daciei: Cluj-Napoca
De ce ni se înstrăinează trecutul?
Tatăl meu, fie-i veșnică pomenirea, îmi povestea că, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, întorcându-se trupele române în țară, trecând și prin Cluj, militarii cântau: Cât e Clujul de bătrân, / Totdeaun-a fost român! Evident, toți ostașii noștri erau convinși de adevărul acestor versuri. Parada triumfală avea să fie însă tulburată de un incident, căci câțiva Unguri disperați au început să tragă cu armele asupra celor care eliberaseră frumosul oraș. Cum era de așteptat, în scurt timp, dușmanii întârziați au plătit cu viața...
Din păcate, părerile unor așa-ziși istorici de astăzi diferă de credința acelor versuri cântate cândva pe străzile Clujului. Astfel, unii latinopați, amețiți încă de bazaconiile ”Școlii Ardelene”, afirmă că numele Clujului ar veni din latinescul Castrum Clus, folosit pentru prima oară în secolul XII pentru a denumi cetatea orașului medieval din această localitate, clusus însemnând ”închis”.
Alțj istoriozauri își dau cu presupusul cum că numele orașului ar putea proveni de la cel al unui anume primar sas, Klaus, sau de la faptul că așezarea medievală a apărut în umbra unei mânăstiri, odată ce, în germană, pe timpul primilor locuitori sași din această zonă, la ”mânăstire” se zicea Kloster. Toți acești așa-ziși istorici se feresc ca dracul de tămâie să le atribuie Dacilor vreun rol în întemeierea și consolidarea Clujului. Vorba Ardeleanului: Or ave minte multă, da nu tătă-i bună!
Binecuvântată fie Apa!
Încă de la apariția primelor comunități umane, Apa a fost elementul natural hotărâtor pentru stabilirea acestora. Încă și astăzi, multe localități, dar chiar și județe, precum și teritorii și mai întinse poartă numele unor ape: Bistrița, Suceava, Siret, Vaslui, Buzău, Râmnicu-Sărat, Dâmbovița, Ilfov, Prahova. Doftana, Ialomița, Amara, Gura Ialomiței, Teleorman, Roșiori de Vede,Olănești, Govora, Târgu-Jiu, Argeș, Curtea de Argeș, Timiș, Târgu-Mureș, Poienile Izei, Dunăreni, Moldova etc.
Așa și străvechii locuitori de pe teritoriul actualului oraș Cluj-Napoca își vor fi numit cătunul lor SAMUS, de la numele râului ce curgea prin apropiere, zis astăzi Someșul Mic. Hidronimul vine din SA MUS ”Foarte Mare; Forță Imensă”; cf. rom. a (se) sui; șa; moș; latin. mas ”bărbătesc; curajos”; massa ”masă; cantitate; bloc; bolovan”; alban. moshe ”vârstă”. Așadar, SAMUS însemna ”Mărețul; Puternicul”; cf. rom.seamă ”număr; sumă; câștig; folos; stimă; cantitate; rang”; de seamă; sameș ”administrator sau logofăt de moșie”; semeț; latin. summa ”locul cel mai înalt; rangul cel mai înalt; culme; apogeu; parte esențială; sumă; totalitate”; alban. shume ”mult; foarte”.
Mai târziu, când Dacii din zonă au avut o viziune mai largă asupra bazinului hidrografic al Someșului, râului ce curge la Cluj i s-a spus Mic! Dar clujenii nu îi spun decât Someș, așadar, după graiul străvechi, ”Mărețul; Puternicul”.
O cetate menită Măreției
În Phrygia, țară tracică, este atestat marele oraș COLOSSAE, rămânând celebru și prin intermediul ”Noului Testament”. CO LOSSAE înseamnă ”Care crește; Care sare; Care (se) întrece; Care se întinde; Cu Forță; Care (se) întremează”; cf. rom. cu; că; laz; latin. laus ”laudă; elogiu; cinste; stimă; renume; faimă; glorie”; lusio ”joacă”; lusus ”joc”; alban. lis ”stejar”; rom. Căluș - dans popular magic, cu rol vindecător. Cu totul, COLOSSAE se tălmăcește prin ”Conducere; Măreție; Forță; Întremare; Hrană; Mărinimie”; cf. rom. călăuză; a călăuzi; coleașă, culeșă ”hrană”; gulaș; galeș; latin. colosseus ”colosal”; colossus ”colos”; alban. kullos ”a (se) hrăni”. Cel mai vechi nume românesc al orașului este Cluș. Chestia cu primarul sas Klaus este de râsul curcilor!
La 23 Făurar 1443, se năștea acolo, din tată român și mamă dintr-o familie maghiarizată, Matia Corvin, cel ce avea să devină cel mai vestit rege al Ungariei, reprezentat de un superb monument în centrul orașului natal.
Într-o ”Cronică a Daciei”, necunoscută încă de public, de care voi pomeni altădată mai detaliat, scrie că neamul Corvineștilor cultiva în cel mai înalt grad tradițiile zalmoxiene, și că MATIA era nume dacic, însemnând ”Cel Măreț; Cel Extrem; Cel Mărinimos”; cf. MAEDI - neam din Tracia; rom. mită; a mitui; moț; moțău (bot.) ”pir”; Moț - Român din Munții Apuseni; Matei (n.); Midia - promontoriu la Marea Neagră; latin. meta ”con; piramidă; bornă; hotar; capăt”; alban. i madh ”mare”. Faptul că Matia era și un apostol nu a făcut decât să adoarmă suspiciunile Bisericii.
Așadar, se poate spune că orașul Cluj este menit măreției, calitate ce și-o păstrează și astăzi, fiind cel mai mare din Transilvania și în plină dezvoltare culturală, științifică și economică.
Novacii, eroici și tragici
Prima atestare documentară a orașului someșan a fost făcută de marele geograf Claudius Ptolemeus, care l-a menționat printre cele mai importante localități din zonă, sub numele de NAPOUCA, invadatorii romani preferând forma NAPOCA. Pronunția autentică va fi fost NAP OUCA, însemnând ”Foarte Mare; Prea Puternic”; cf. rom. năboi ”puhoi; torent; ceată, mulțime de oameni”; a năboi ”a potopi; a năvăli”; a snopi; latin. novus ”nou; neobișnuit; nemaiîntâlnit; extraordinar”; alban. nef ”naos”; slav. nebo ”cer”; rom. aga; oca; uică ”unchi; bade; nene”; huc ”absolut”; latin. augeo ”a spori; a mări”; alban. aga ”chiabur”; ajke ”caimac”; germ. Eiche, engl. oak ”stejar”. Așadar, NAPOUCA se traduce prin ”Forță; Superioritate; Majestate”; cf. rom. novac ”uriaș; gigant; voinic; titan”. Acest titlu este sinonim cu COLOSSAE.
Printre uriașii eroi ai istoriei noastre se numără și gloriosul BABA NOVAC, născut într-un sat sârbesc de lângă Dunăre, aproape de Cetatea Severinului, din tată sârb și mamă româncă, aceasta fiind din familia Basarabilor. În graiurile balcanice, BABA înseamnă ”tată; părinte”, iar în română, cum am văzut, NOVAC înseamnă ”uriaș”. Baba Novac a fost căpetenie de haiduci, porniți împotriva Turcilor. Este pomenit și slăvit în Ciclul Novăceștilor, grupaj de balade populare românești. Baba Novac s-a remarcat și ca un viteaz general în oastea lui Mihai Viteazul, fiindu-i devotat domnitorului până la moarte.
O ursitoare rea a făcut ca Uriașul să-și afle sfârșitul în Cetatea Uriașilor. Ajungând acolo în solie, Dieta din Cluj, formată din grofii unguri, l-a judecat și l-a condamnat la moarte prin arderea pe rug! Astfel, barbarii au încălcat principiile soliei, care cer ca trimisul să fie lăsat în viață, indiferent de mesajul pe care-l poartă!
Da, solul a fost ars, dar mesajul lui a rămas mereu același, strămutat și în cântecul ostașilor români victorioși:
Cât e Clujul de bătrân,
Totdeaun-a fost român!
Adrian Bucurescu
