Un regiment de ciori se-mprăștie pe cer.
A viscolit peste toată țara cumplit.
Dar în zori, cu horbote de chiciură
grădini și livezi s-au împodobit.
Pe moșul cu pletele dalbe
haini dregători l-au surghiunit
și-au adus în loc un moșneag
tocmai din Moscovia năimit.
Moș Moroz moșmondește acum
și se dă încuscrit cu neamul Gerilă.
Slavă Cerului, voievodul Crăciun
nu cerșește nimănui milă,
ci adună o oaste în Munții Carpați,
cu îngeri și zâne, cu duhuri curate,
și-n sania trasă de cerbi stretini,
în Undrea, luna lui, va străbate
ca în tinerețe toată România,
paloș de lumină rotind,
și, nestăpânindu-și mânia,
duhurile rele trosnind,
ca un împărat domnind în colind,
din nou ogoind al pruncilor jind.
1978
Adrian Bucurescu
