joi, 30 noiembrie 2017

Istoria Sacră a României


          - Compendiu -




                                                                                  Motto:

                                                                                       Soarele și Luna
                                                                                       Mi-au ținut cununa.

                                                                                                                Miorița

     Primul regat atlant a fost constituit, în Neolitic, prin unirea a două neamuri, nord-dunărean și sud-dunărean, primul închinându-se la Soare, celălalt, la Lună. Închegându-se federația, cei doi aștri au fost aleși ca protectori ale regatului ce avea să fie miezul unui imperiu uriaș și multimilenar. O variantă pentru numele Soarelui era RO ”Lumină; Strălucire; Superioritate; Forță”; cf. rom. rouă; Rairoi; lat. ros ”rouă”; egipt. Ra ”Soarele”. Luna era numită MAN; cf. Men - Zeul-Lună la Tracii Frigieni; engl. Moon ”Luna”. Pe atunci, Soarele era socotit zeiță, iar Luna, zeu; chiar și astăzi, la popoarele germanice, Soarele est de genul feminin, iar Luna, de genul masculin. De aceea, în altarul neolitic descoperit la Parța, județul Timiș, Soarele este reprezentat ca o divinitate feminină, iar Luna, în faza de Semilună, printr-un taur. O ghicitoare românească a păstrat până astăzi acest simbol: Bulgăraș de aur, / Cu coarne de taur.


                                                                  Altarul de la Parța

     În cultura Cucuteni, dezvoltată și ea în vremea Primului Imperiu Atlant, cea mai sugestivă imagine a cultului Soarelui și Lunii apare pe un vas, unde, între cei doi aștri, este reprezentată o divinitate cu picioarele în formă de pești.


                                                                Vasul de la Cucuteni

     Din timpul Celui de-Al Doilea Imperiu al Atlanților, când aceștia cuceriseră Americile, datează Piedra Pintada ”Piatra Pictată”, descoperită într-un afluent al Amazonului. În registrul de sus al unui pentagon, între Soare și Lună, se află un text, compus din literele NIO, citite de la dreapta spre stânga, și ideograma ”Șarpe”, pronunțată VOLA; cf. rom. bală ”fiară; monstru”; balaur; alban. bolle ”șarpe”; bolje ”balaur”. În limba atlantă, VOLA însemna și ”Ocrotire; Alinare”; cf. rom. văl; a (se) înveli. De aceea, din cea mai îndepărtată Antichitate și până astăzi, șarpele este și un simbol al medicinei.

                                                       
                                                     
                                                         Piatra atlantă din Amazonia

     Așadar, pe Piedra Pintada, o lectură a textului superior este: NIO VOLA ”Ocrotitorii (Apărătorii) Noștri”; cf. rom. noi, nouă; văl; a (se) înveli; pele (arh.) ”piele”; pală ”spadă”.
     Numărându-se printre cele mai conservatoare popoare din lume, Românii au păstrat în tot Evul Mediu Soarele și Luna pe stemele lor, ca să le fie apărători de nădejde în fața tuturor răutăților.


                                                                  Stema Moldovei


                                                                    Stema Ardealului


                                                             Stema Țării Românești

     Se vădește astfel că numele nostru etnic, ROMÂN, vine tocmai din negurile vremii, din Cer, de la RO ”Soare” și de la MAN ”Lună”, alcătuind și alte cuvinte frumoase, cum ar fi: rumen; a rămâne ”a învinge; a câștiga”; romaniță; râmnă ”râvnă”. Din alte sensuri, RO MAN ”Aducător (Purtător) de Lumină (Curățenie); Luminos ca Luna” (cf. rom. rouă; a mâna; trac. Men; engl. Moon) au rămas până astăzi cuvinte și expresii de toată lauda: lumină; a (se) lumina; liman; curățenie lună ș. a.
     Geto-Dacii își mai spuneau și ROMANI, pe când Romanilor le ziceau RO MULA ”Cei Corciți (Amestecați)”; cf. rom. mulă ”catâr; catârcă”; mâl; Râmlean (arh.) ”Roman; Latin”.
                                             

                                                               Inscripția de la Drobeta

     Etnonimul nostru, moștenit până astăzi, este înscris și pe un opaiț, descoperit în ruinele cetății de la Drobeta: ROMAN E SIS. O traducere a acestei inscripții este: Cel Vrednic (Cinstit; Curat) e Superior (în Vârf); cf. rom. lumină; rumen; romaniță; Român; e; sus; șiș ”cuțit”; alban. sesa ”de preferință”.


                                                                  Mapamondul

     De ce oare să fi ales Oaspeții Cerești țara noastră ca miezul civilizației planetare? Poate și pentru că, văzută dintr-un colț al Cerului, România se află exact în centrul emisferei nordice!


                                                                   Stema României

     Totodată, actuala stemă a țării, compusă din mai multe steme vechi, trei dintre cele principale  păstrând Soarele și Luna, arată ca aceea a unui imperiu, fiindcă, așa cum se dovedește, aici a fost miezul Primei Împărății a Lumii!

                                                                                                                 Adrian Bucurescu


   

     

ZIUA NOASTRĂ NAȚIONALĂ