Fenomenul BIG BANG, aşa cum îl descriau şi Geto-Dacii

Geneza

     Istoria Secretă

     În privinţa Facerii Lumii, aproape toate religiile şi mitologiile bat câmpii. Singurele excepţii demne de luat în seamă sunt câteva opiniii hinduse, foarte inteligente, precum şi părerile geto-dacice, care descriu ceea ce astăzi se numeşte Fenomenul Big Bang. Dar, ca să ştim exact ce gândeau iluştrii noştri strămoşi cu privire la Creaţia Divină, va trebui să ne familiarizăm cu experienţe ezoterice şi cu limba străveche, care avea aproximativ opt vocale şi 40 de consoane, iar gramatica o făceau tonurile şi accentele.În scris, nu apărea niciodată vocala Ă.
     În etnobotanica geto-dacică este atestată şi ANNIASSEXE, o plantă medicinală, a cărei denumire trimite la mai multe tâlcuri. Unul dintre ele este AN NIASSEC(Ă)SE "Creaţia; Geneza; Facerea"; cf. rom. în; a născoci; născuse. Aceleaşi vocabule aveau şi un sens mai larg, de pildă A N(Ă)N IAS SEC(Ă)SE, ce se traduce astfel: "Din Somn S-a ridicat A-Tot-Puternicul (Cel-de-Sus); Din Nimic a ieşit Natura (Energia; Forţa; Solidul; Palpabilul)".
     Lexic:
A N(Ă)N - "din somn; din nimic; de niciunde; de nicăieri"; cf. rom. a; nani; lat. non, germ. nein "nu";
IAS - a ieşi; cf. rom. a ieşi;
SEC(Ă)SE - "puternic; tare; înalt; sus; peste"; cf. rom. zăgaz; schijă; sacâş "scaun"; sacâz; Ciucaş (munte); Secaş (râu); Sighişoara (loc.);
     Observaţie: Zero nu înseamnă doar "Gol; Nimic", ci şi "Absenţa a Ceva ce există".
     Sublimând ezoteric denumirea, se ajunge la AN NIAS SEC(Ă)SE AN NIASS EC(Ă)SE, ce se tălmăceşte astfel: "Din Haos (Vălmăşag) Cel-de-Sus a creat (a instaurat) Ordinea".
     Lexic:
AN - "din"; cf. rom. în;
NIAS - "haos; vălmăşag; dezordine"; cf. rom. noajă "haită (de lupi); turmă; cireadă"; nici; a năuci; alban. naze "nazuri; mofturi";
SEC(Ă)SE - "puternic; tare; înalt; sus; peste"; cf. rom. zăgaz; schijă; sacâş; sacâz; Ciucaş; Secaş; Sighişoara;
AN NIASS - "a creat; a ridicat; a întărit; a instaurat"; cf. rom. în; naş; a năşi; naos; neaoş;
EC(Ă)SE - "ordine; orânduială"; cf. rom. acuşi "acum"; ogaş; Acâş, Agăş (loc.); lat. occasio "ocazie; prilej; împrejurare favorabilă"; rus. ukaz "ordin; ordonanţă; decret; hotărâre ce nu poate fi pusă în discuţie".
     Un alt document geto-dacic, care dă amănunte în privinţa Genezei, este o inscripţie, cu litere latine, pe o coloană votivă de marmură, descoperită la Jupa, judeţul Caraş-Severin: MARTI.AVGIPR.SALVTE.IDIN.
Una dintre lecturile acestei inscripţii este aceasta: MAR TIA V(Ă)G I P(Ă)R(Ă) SALUT E IDIN. Traducerea: "Dumnezeu a făcut Universul eliberând Focul; Zeul a creat Totul eliberând (ridicând) Energia (Căldura) din Încleştare".
     Lexic:
MAR - "Universul; Lumea; Totul; Întregul; Absolutul"; cf. rom. mare; a (se) mări; măreţie; mir; rus. mir "lume";
TIA - "Dumnezeu; Zeu"; cf. lat. Deus ""Zeu; Dumnezeu; stăpân; domn";
V(Ă)G - "a face; a crea; a ridica"; cf. rom. a face; fag;
P(Ă)R(Ă) - "foc; căldură; energie; forţă"; cf. rom. pară (de foc); vară;  fier;  fiară;  fire (sg.); grec. pyr "foc";
SALUT - "eliberat; slobozit; ridicat; întărit; salvat"; cf. rom. a (se) sălta; saltea; lat. salus, salutis "salvare; mântuire";
IDIN - "strânsoare; încleştare; sforţare; abţinere; oprire"; cf. rom. a (se) aduna; idenie "încercare"; ajun; a ajunga; a (se) ţine; a (se) aţine; hodină; a se hodini.

     Geniu intuitiv, poetul nostru naţional, Mihai Eminescu, este cel mai aproape de descrierile geto-dacice ale Genezei. Iată un celebru fragment din poemul "Scrisoarea I":
La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl...
Punctu-acele de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, 
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...
De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit (...)

     Ce-ar mai fi de adăugat?

                                                    Adrian Bucurescu