Cerbii și foșnetul ierbii

Se aude ropotul cailor roșii
năvalnic prin ceața arterelor,
rece simțind pe aproape zăpezile
substanței albe a emisferelor.

Cum să uiți cerbii, foșnetul ierbii,
să te-nfricoșezi de mireasma pelinului:
Ar fi ca un algoritm inutil
amuțind zurgălăii declinului.

Nu uităm! Nu uităm noi mestecenii,
smirdarul, floarea-de-colț și alunii.
Din când în când iscodim supernovele,
în păr ni se frâng razele Lunii.

Tu ce crezi, iubito, mai merită
razele Soarelui să-ncerci să le numeri?
Iată, pe Marte se aprind ghețarii albaștri,
muguri de aripi ne-nțeapă în umeri.


                                         Adrian Bucurescu