A bate câmpii și a-și lua câmpii
A bate câmpii înseamnă a spune cu totul altceva decât se discută, a divaga, a vorbi aiurea. A-și lua câmpii înseamnă a pleca la întâmplare, fără niciun țel (de desperare, de durere etc.); a ajunge la desperare. Amândouă zicalele au sensuri negative. Totodată, se observă o formă ciudată de plural, care nu corespunde cu pluralul câmpuri al substantivului câmp. Așadar, se poate presupune că niciuna dintre expresii nu are legătură directă cu câmpul.
Cum mai toate zicalele românești, păstrate până astăzi, provin din graiul strămoșesc, așa și cele două pot fi explicate prin raportarea lor la lexicul geto-dacic, unde este atestată cetatea CAMPSES, din dreapta Dunării, restaurată de împăratul Iustinian.
Vechiul toponim este compus din CAMP și SES. CAMP se tălmăcește prin ”țepi; înțepături; inflamare; umflare; împungere; ceartă; răutate; prostie; nebunie; bătaie; bătălie”; cf. rom. ghimpe; a se îngâmfa; îngâmfat; hâmb ”haină groasă, incomodă; casă mare, făcută fără gust”; gjemb ”ghimpe; țep”; vechi germ. kamb ”pieptăne”; kamp ”luptă”. În română, actualul tâlc al substantivului câmp s-a păstrat de la ”bătaie; bătătorit; loc neted”. La rândul lui, SES se traduce prin ”mare; întindere; lungime; ridicare; a pune stăpânire pe ceva; a lua”; cf. rom. sus; șes; a-și însuși. Așa s-a ajuns și la zicala a-și lua câmpii.
Cu totul, CAMPSES se traduce în mai multe feluri: ”bătaie; bătălie; sfadă; înțepare; impuls; ceartă; dezbatere”; cf. rom. gomoboș ”ac cu gămălie; bold”; alban. kembez ”percutor; trăgaci”. Astfel se explică și sintagma a bate câmpii, un altoi între tâlcurile vechi și noi.
Și totuși... Pare-se că sensul oficial al toponimului CAMPSES era ”unde se dezbate”, a dezbate fiind înțeles astăzi ca ”a discuta; a supune unei largi discuții (o hotărâre; o chestiune, un proiect de lege”, precum și ”a judeca în fond (un proces), a examina într-o instanță judecătorească”.
Observăm că, la propriu, CAMP SES înseamnă și ”Câmpul Lung”. Abia acum înțelegem ce vor să spună trei toponime actuale - Câmpulung Muscel, Câmpulung Moldovenesc și Câmpulung la Tisa. Primele două sunt astăzi municipii, Câmpulung Muscel fiind și prima capitală a Țării Românești. Așadar, toate trei erau scaune de judecată, unde se judecau pricinile și se întocmeau legile. În același timp, ele prefigurează cele trei străvechi provincii, Țara Românească, Moldova și Transilvania, înființate la începutul Evului Mediu.
Adrian Bucurescu
