NON A LA CENSURE!

                                   

Noaptea Sfântului Andrei

          Datini daco-române

     După cum am dovedit în volumul ”Dacia Secretă”, Gemenii Divini, Apollon și Artemis, au fost adoptați de o familie de Napai, neam getic din stânga râului sacru Naparis. Părinții adoptivi ai Divinilor au fost LUPO ”Lupoaica” și SABADIOS ”Șarpele”, de la care se trage și celebrul steag de luptă al Dacilor. ”Lupoaica” a născut patru băieți și două fete, ANDAR fiind al doilea născut; cf. got. andhar ”al doilea”; lituan. antras ”celălalt”. Din Andar provine și numele Sfântului Apostol Andrei, actualmente patron al României. Bogatul polisemantism al limbii dace făcea ca acest nume să fie înțeles și ca AN DAR ”Împlinirea Anului; La Urma Anului”; cf. rom. an; dar; dâră. De aici, calendarul popular românesc a moștenit denumirile lunii Decembrie, Andrea, Îndrea sau Undrea. Și tot de aici, imediat după sărbătoarea Sfântului Andrei, la 30 Brumar, începe ultima lună a unui an.
     Noaptea Sfântului Andrei, adică aceea care precede ziua de sărbătoare, este una dintre cele mai importante din an pentru vrăji și farmece. Astfel, în seara de 29 Brumar se măsoară bine nouă cești cu apă și se toarnă într-o strachină, ce se pune sub icoană. A doua zi dimineața, se măsoară cu aceeași ceașcă apa din strachină. Dacă apa va prisosi, măcar cu un strop, va fi cu noroc; iar de va scădea apa, va fi fără noroc.
     Tot în seara de Sfântul Andrei, se pun într-o glastră sau într-o sticluță cu apă crenguțe de măr, câte una pentru fiecare membru al familiei. Se țin așa până la Anul Nou; a cui creangă va fi înflorită, acela va avea noroc tot anul. În seara de Sfântul Andrei, se seamănă grâu sau orz în ghivecele de flori, iar la Anul Nou se trimite răsadul, ca felicitare, neamurilor și prietenilor.
     Nu se mătură, nu se dă gunoiul afară din casă și, în general, nu e bine să dai nimic,nici cu împrumut, că-i de rău și-ți mănâncă lupii vitele sau îți vor fura hoții bucatele de pe câmp.

     Sfântul Andrei se ține pentru drumeți, ca să nu-i mănânce lupii. Se descântă sarea și se îngroapă, înfășurată într-un înveliș, sub pragul ușii; se dezgroapă la Sfântul Gheorghe și se pune în tărâțe vitelor, ca să fie ferite de lupi, de farmece și de toate relele. Femeile nu trebuie să se spele și să se pieptene. Țâțânile ușilor și ferestrele se ung cu usturoi, ca să nu intre strigoii și să-i atace pe cei din casă. Usturoiul e al Sfântului Andrei; de aceea, se mănâncă mult usturoi și se ung cu el, în formă de cruce, ferestrele și ușile, uneori și porțile, ca mirosul să alunge strigoii.

     Simbolic, trăgându-se pe linie maternă din neamul ”Lupilor”, Sfântul Andrei este el însuși un lup; de aceea, în mitofolclorul românesc el e și patronul acestor sălbăticiuni. De altminteri, în graiul dacic i se mai spunea și TERG O LAPE ”Domnul (Conducătorul) Lupilor”. În noaptea de 29 spre 30 Brumar se adună lupii, iar Sfântul Andrei împarte prada, pentru iarna care începe, fiecărui lup. Tot atunci, înainte de cântatul cocoșilor, ies pe pământ tot felul de arătări. În jurul caselor vechi și părăsite sau la răscrucile drumurilor, dansează și se bat strigoii. Se face turta ciumei și se păzește usturoiul de strigoi.
     Înspre Sfântul Andrei nu se toarce, căci nu va mai fi spor la tors tot anul. În seara de Sfântul Andrei, fetele și flăcăii seamănă grâu într-o strachină cu pământ; al cui grâu va răsări mai bine și mai frumos acela va fi mai sănătos și mai norocos în anul ce urmează.
     Ca să-și viseze ursitul, fata mare pune sub pernă 41 de boabe de grâu și, dacă visează că i-a furat cineva grâul, se va mărita în curând. În unele ținuturi, fata se duce despuiată la fântână, ținând o lumânare de la Paște aprinsă, se apleacă peste ghizdul fântânii și, uitându-se la fața apei, vede chipul ursitului ei. În aceeași noapte, fetele pândesc pe la casele unde nu sunt căsătoriți de-a doua oară, ci doar cei ce s-au luat și trăiesc în dragoste, și fură câte un resteu de la căruță, cu care fac farmece de dragoste.
     Se spune: La Sfântul Andrei crește ziua cât bobul de mei. În această noapte vorbesc toate animalele; dar cine le ascultă ce spun moare. Îndată după miezul nopții de Sfântul Andrei se deschid cerurile și, acompaniați de cântecele cocoșilor, coboară îngerii înarmați, alungând strigoii și toate celelalte duhuri rele.

                                                                                                                   Adrian Bucurescu