Ce-Ţi dorim noi Ţie, Dulce Românie

        La Mulţi Ani, România! La Mulţi Ani, Români de Pretutindeni!

Ziua Naţională a României

                                                   Maria, Regina Tuturor Românilor

                                          Ferdinand I, Regele Tuturor Românilor

                                     Mihai Viteazul, Reîntregitorul Daciei

Istoria Secretă

               Geoglifele de la Nazca. 2

     În 1859, apărea lucrarea, celebră şi valabilă şi astăzi, "On the Origin of Species by Means of Natural Selection, or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life", pe româneşte "Originea speciilor prin selecţie naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă", scrisă de marele savant Charles Darwin. De menţionat că învăţatul englez nu pune la îndoială niciodată existenţa unei (unor) Forţe Divine.

  

 

                                                                    Colibri, la Nazca

     De ce n-am accepta întru totul teoria evoluţionistă a lui Darwin, dar completată cu intervenţia unor Fiinţe Cereşti, Extraterestre, care ne-au lăsat moştenire geoglifele de la Nazca, văzute în ansamblu numai de Sus?

                                                                           Un mamifer, la Nazca

 

                                                                         Nazca. Maimuţă

     Graalul evidenţiază importanţa imaginilor de la Nazca şi prin sintagma CLEMENTIANESCE, înţeleasă şi prin fragmentarea în CLEM EN TI A NESC(H)E, cu tălmăcirea "Unele (Nişte) Secrete sunt Dezvăluite (Lămurite;Iluminate; Adeverite) la Nazca"; cf. latin. clam "pe ascuns; pe furiş"; rom. unii; rus. on "el"; oni "ei; ele"; rom. zi, ziuă; da (afirmaţie); latin. dies "zi, ziuă"; alban. di "a şti; a cunoaşte". Quod erat demonstrandum!  CLEMENTIANESCE se numea şi o fortăreaţă din Tracia.

                                                      Omul,culmea evoluţiei terestre, la Nazca

     Liniile de la Nazca ar putea fi calcule matematice, informaţii calendaristice ori informaţii astrale. Cine oare le va dezlega misterul? Cine va afla cine sunt de fapt Musafirii Cereşti?

                                                                                                                 Adrian Bucurescu
    

Istoria Secretă

          Geoglifele de la Nazca. 1

     Celebrele şi misterioasele geoglife de la Nazca se află în Deşertul Sechura din Peru. Platoul înalt şi arid, care le găzduieşte, se întinde mai mult de 80 km între oraşele Nazca şi Palpa, în Pampas de Jumana. Geoglifele respective reprezintă sute de figuri individuale, într-o gamă de complexitate, de la linii simple la peşti,şopârşe, păianjeni, colibri, lame, balene, maimuţe etc., culminând cu omul. Între toate aceste imagini pare a fi imprimată şi amoeba, prima şi cea mai simplă formă de viaţă.

                                                                        Amoeba?

     Geoglifele de la Nazca au fost văzute în anii 1920 de către oamenii aflaţi în avioanele comerciale, care survolau zona. Viziunea de ansamblu a acestora poate fi remarcată doar din aer. Cele aproximativ 300 de geoglife au dimensiuni variate, fiind cuprinse între 15 cm şi mai multe sute de metri, iar altele se întind pe câţiva kilometri!

                                                                         Arbore?

     Ideea că autohtonii au creat aceste desene ce pot fi văzute doar din aer este absurdă. În această privinţă, Graalul este, ca de obicei, foarte exact, prin sintagma ANNIASSEK(Ă)SE, pe care am mai pomenit-o în acest serial, şi care, printre altele, se traduce şi astfel: 1.AN NIASSEK(Ă) SE "Priviţi la Nazca! Observaţi Şiragurile (Legăturile)!; Uitaţi-vă la Avataruri!; Observaţi Metamorfozele!"; cf. rom. în; nasc; nojiţă; rus. nizka "înşirare; firul pe care se înşiră (perle, mărgele etc.)"; alb. sy "ochi"; 2.AN-NIAS SEXE "Evoluţia (Creşterea; Dezvoltarea) Speciilor (Soiurilor)"; cf. rom. în; naos; noajă "haită; turmă; stol"; grec. naos "templu"; latin. sexus "sex (masculin şi feminin)"; 3. AN-NIAS SEK(Ă)SE "Se observă (numai) de Sus"; cf. rom. în; naos; grec. naos; rom. anin; a anina; Aninoasa (loc.);  alban. shikoj "a (se) vedea; a (se) privi; a (se) viziona"; shikues "observator; spectator".

                                                                     Peşte? Balenă?

     În biologie, evoluţia este fenomenul prin care o populaţie de organisme vii îşi transformă treptat caracterele fizice şi comportamentul, pierzând anumite caractere sau obiceiuri ori căpătând caractere şi obiceirui noi, ceea ce modifică specia, şi uneori creează dintr-o populaţie unică, două populaţii diferite (noi varietăţi de specii); acest fenomen este denumit speciaţie, iar fenomenul invers, hibridarea naturală, contopeşte varietăţi diferite într-o populaţie unică.

 

 Păianjen ?       

 

 

                                                                                Adrian Bucurescu

    

Râul Dâmboviţa, noaptea

George Bacovia

          Moină

Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă.

Şi noaptea se lasă
Murdară şi goală;
Şi galbeni trec bolnavi
Copii de la şcoală.

Şi-s umezi păreţii,
Şi-un frig mă cuprinde -
Cu cei din morminte
Un gând mă deprinde.

Şi toamna, şi iarna
Coboară-amândouă;
Şi plouă, şi ninge -
Şi ninge, şi plouă.

O scenă feerică

                                   
                                                                                                               Păpuși rusești
                                                                                                                      

Сергей Есенин / Serghei Esenin

          "Ну, целуй меня, целуй..." / "Sărută-mă, iubită dragă..."

Sărută-mă, iubită dragă,
De-ar fi durere să mă prindă.
Voinţa rece nu se leagă
De inima cea clocotindă.

Nu-i pentru noi cupa trântită
În toiul veseliei - spartă.
Noi pe pământ, a mea iubită,
Nu vom trăi decât o dată!

Cu multă linişte priveşte
Cum Luna, înspre dimineaţă,
Peste Pământ se învârteşte
Precum un galben corb în ceaţă.

Sărută-mă! Hai, mă sărută!
Un cântec putred mi se cântă,
Căci moartea mea a presimţit-o
Cel ce-n tărie se avântă.

Ce trecătoare e şi vlaga!
Murim - dacă e de murit!
Vreau buzele tale ca fraga
Să le sărut pân' la sfârşit.

Pentru tot timpu-n somn senin,
Nu te-ofili şi frământa;
Precum foşneşte un  mălin
Ai murmurat: "Eu sunt a ta".

Şi ca lumina-n cupa grea
Să nu se stingă-n spuma-nceată -
Cântă şi bea, iubita mea:
Noi nu trăim decât o dată!

                                             1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Mânăstirea Slatina, ctitoria lui Alexandru Lăpuşneanu. Foto: Florin Eşanu

O zicală românească

      Proasta-n târg
    
     Deseori m-am gândit la proasta care a râs în târg, cum, deşi anonimă, a rămas ea în istoria poporului român, că doar nu era nici prima şi nici ultima pe care s-o fi pufnit-o râsul într-o mulţime de oameni. Ori era cea mai proastă din toate proastele, ori râsul ei a fost monstruos, zguduind târgul şi scoţându-i din sărite pe precupeţii şi cumpărătorii care-şi vedeau de treburile lor, mai mult sau mai puţin curate. Îmi închipui că întâmplarea s-a petrecut cam aşa: ţăranca a venit la târg dis-de-dimineaţă, şi-a holbat ochii la oferte vreo două-trei ceasuri, apoi s-a oprit brusc într-un loc mai aerisit şi a început a râde cu o poftă nebună. Nu cred că negustorii din jurul ei, care până atunci nici nu o băgaseră în seamă, erau nişte melancolici, trebuie să fi avut şi ei simţul umorului, ca mulţi românaşi, dar în ziua aceea fiecare era preocupat de câte ceva: să tragă la cântar, să vândă o mârţoagă vopsită, prezentând-o drept tretin, să pună cât mai multă apă în rachiu, să alunge muştele de pe cărnurile expirate şi tot astfel de trebuşoare specifice meseriei lor. Cât despre consumatori, "guguştiuci", cum li se spune astăzi, ce pot să cred decât că se învârteau şi ei paşnic prin târg, cu rost sau fără, adică se comportau în general ca nişte "oameni de bine". Şi deodată, te apuci, tu, muiere proastă, să râzi în hohote şi să nu te mai opreşti!
     La început, Românii din jurul ei nu vor fi luat-o în seamă, era oricum destulă hărmălaie prin târgul cu pricina. Observând-o, totuşi, clătinau din cap, îşi ciocăneau tâmpla semnificativ, sau chiar zâmbeau. Dar, drăcia dracului, proasta nu se mai oprea din râs.Încet-încet, s-a lăsat în jurul ei o tăcerea ameninţătoare: ce aia a mă-sii a găsit asta de râs, nu cumva râde de tocmelile noastre, poate chiar de straiele, de moacele noastre? Părerile trebuie să fi fost cam acestea: o paceaură, o farfuză, o nebună, o netoată... Pe atunci, nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să-i strige în faţă: - Auzi, fă, noi muncim, nu gândim! Cel mult i-or fi strigat: - Huo, la muncă!
     Sunt sigur însă că, ajunsă într-un târziu acasă, proasta s-a încuiat în odaia de oaspeţi şi a izbucnit într-un plâns cosmic, fără leac. Şi, de n-o fi murit, mai plânge şi astăzi.

                                                                                                  Adrian Bucurescu

     Pe Calea Lactee

Lin se scurge drumul ca un ochi plesnit
Câinii mei la sanie s-au pornit-pornit.
Pe Calea Lactee ninge de trei seri.
Mân din leagăn câinii albi fugiţi de ieri.
Peste pod de gheaţă fără zimţi şi zid
nefiresc răsună viforul prin vid.

"Hau!", răsună iarna.

- Hai, năluci cu blană, hii pe drumul nins!
Câinii mei aleargî însetaţi şi-ncins.
Drace, dar a spaimă stelele s-au stins!

Un strigoi din spaţiu ne răsare-n drum -
îi miros a moarte armele şi-a fum.
Ne izbeşte rece şi tăios pe toţi
şi ne cheamă lotri şi ne face hoţi
blesteamă cenuşa noastră peste vânt
şi cădem - ninsoare - iarăşi pe Pământ.

Eu şi câinii albi, ah, iarăşi pe Pământ!

                                       Adrian Bucurescu

Noapte în Bucureşti

Mărturii despre Daci

     "Toată regiunea transdanubiană de la Dunărea mijlocie până la vărsarea Niprului şi gurile Dunării, ca şi ţărmul pontic până la golful Burgas, erau deja, după toate probabilităţile, supuse lui Burebista, atunci când el acţionă energic, poate după câteva incursiuni anterioare mai scurte, pentru a-şi extinde autoritatea mai departe în Peninsula Balcanică. Există în acest sens, în afară de ştirea de la Suetoniu, Caes. 44, relatarea condensată, dar precisă din punct de vedere geografic, a lui Strabo."

                        Patch, Carl, "Der Dacische Grosstaat des Burebista", în "Beitrage fur Volkerkunde von Sudosteuropa", V, Viena, Leipzig, 1932, p. 47

     "Nimeni nu ignoră că a existat un stat dacic în ţara cuprinsă între Tisa şi Marea Neagră, între Nistru şi Dunăre. Totul atestă că dominaţia şi supremaţia Dacilor, de origine pelasgă, se întindea asupra principatelor moldo-valahe, a Transilvaniei, a Banatului Timişoarei, asupra Bucovinei şi Maramureşului. Se întâlnesc în Epir, în Tessalia şi în Macedonia, mai multe sute de mii de Vlahi, denumiţi de către Slavi cu numele de ţinţari".

                         Colson, Felix, "Nationalite et regeneration des paysans moldo-valaques", Paris, E. Dentu, 1862, p. 17 - 18

Сергей Есенин / Serghei Esenin

          "Вечером синим, вечером лунным..." / "Seri cu Lună, albastre seri..."

Seri cu Lună, albastre seri,
Fost-am frumos şi tânăr mai ieri.

Nemaipomenit şi neînfrânat
Totul... departe... pe alături a zburat.

Ochii au pălit, inima nu mai tună...
Fericire albastră! Nopţi cu Lună!

                                                                            1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Mânăstirea Negru-Vodă, Câmpulung Muscel. Foto: Florin Eşanu

Probleme

  

Fie Q şi Y două puncte
pe linia vieţii.
Să se calculeze
câte lacrimi sunt între aceste două puncte
ştiind că niciunul dintre ele
nu aparţine Certitudinii.

                   *
               *      *

Să se formuleze
nostalgia sistemului nervos
ştiind că viteza gândului
este mai mare
decât viteza luminii.


                                     Adrian Bucurescu

Şarpele Glykon - statuetă descoperită la Tomis

Istoria secretă. Cultul Șarpelui

     După cum se ştie, în Evul Mediu, cel mai preţios tezaur, căutat de cavalerii regelui Arthur, era Graalul. Se tot întreabă unii ce este acesta, ba alţii şi-au imaginat că l-au şi găsit! În realitate, Graalul este Cartea Divină a Geto-Dacilor, cea în care se află toată istoria, deocamdată secretă, a lumii. Strămoşii noştri îl numeau CORYLLUS, pronunţat CORIULLUS, de unde şi-a luat numele şi un măreţ rege, pomenit de istoria cunoscută. COR YL LUS se tălmăceşte o dată prin "Izvorul Luminii"; cf. rom. a cura "a curge"; alban. krua "izvor; sursă"; rom. el; al; a luci; laz; Iele, Ilioase (mit.); alb. yll "stea; astru"; yllesi "constelaţie". Din CORYLLUS, Românii au moştenit mai multe cuvinte, printre care creier, criel (reg.) "creier", crai (cf. slav. kral "rege"), gârlă, Chiril, Chirilă, iar Albanezii, kurore "coroană; cunună". Prin forţa împrejurărilor, am acces la această Sfântă Scriptură a strămoşilor noştri, izvor al multor dezvăluiri făcute publice, inclusiv pe acest blog.
     În Graal, este menţionată şi sintagma SARPEDON, care, în scrierile antice, este numele unui războinic traco-lykian, participant la războiul troian, precum şi unul dintre fiii lui Zeus. Sintagma este un adevărat şirag de chei ale cunoaşterii. Una dintre ele trimite la SARPE-DON "Colina (Movila) Şarpelui"; cf. rom. şarpe; alban. tun "muche"; ital. duna "dună"; oland. dune "colină". De aici, nu se poate să nu ne gândim îndată la celebrul Mare Gorgan al Şarpelui, din ţinutul Adams, statul nord-american Ohio.

                                                    Marele Gorgan al Şarpelui, din Ohio

     Despre cum au ajuns Geto-Dacii în America, se va pomeni într-un viitor episod al acestui serial. Nu, nu e nicio glumă "protocronistă", nu!
     Un alt sens desprins din străvechiul toponim este SAR-PEDON "Care se vede de Sus"; cf. rom. a sări; şură; şiră; a vedea; vedenie. Alte tâlcuri: SARPED ON "Să ne purificăm! Să fim Curaţi! Să fim Buni (Plăcuţi)! Să ne perfecţionăm! Să fim Atenţi! Să stăm de Veghe! Să ne amintim!"; cf. rom. şervet "ştergar; prosop"; şerbet; alban. sherbet "şerbet; văruire; spoire"; sherbetoj "a vărui; a spoi"; lat. servatio, -onis "observare; respectare (a unor reguli); mod de procedare"; servator "păzitor; păstrător; observator". Şi tot alte sensuri: SARPE DON "Şarpele (care) întăreşte; Şarpele (care) consacră;Şarpele (care) se cinsteşe; Şarpele care se pomeneşte; Şarpele ca Amintire; Şarpele ca Semn"; rom. tun; a tuna; danie; denie; alban. dhenie "decernare; atribuire; acordare"; tun "muche"; lat. dono "a dărui; a face daruri"; donum "dar; ofrandă". Din aceste tâlcuri, avem şi astăzi aşa-numitul "Toiag al lui Asklepios", precum şi "Caduceul lui Hermes", primul fiind simbol al ştiinţelor medicale, respectiv al medicinei şi al farmaciei. De asemenea, în mitofolclorul românesc, apare şi Şarpele Casei sau Şarpele Străjer, cu rol benefic, despe care am mai scris şi pe acest blog.

                                                         Amintiri de la Navigatorii Cereşti

     În fine, Musafirii Astrali de odinioară făgăduiesc că se vor întoarce, aşa cum se înţelege şi dintr-un alt tâlc al Şarpelui, anume Sinuozitatea sau Răsucirea, adică "Întoarcerea", căci SARPED, adică "Întărire",mai  înseamnă şi "Vindecare; Revenire". Deci, misterioşii Oaspeţi Divini, cine vor fi fost Ei, ne mai dau o veste -  SARPE DON, ce se tălmăceşte prin "Vom reveni! Ne vom întoarce! Vom coborî!"; cf. rom. sârbă (dans popular); a (se) surpa; alban. tane "ai noştri".
     Aşadar, o viitoare generaţie se va bucura de o sublimă întâlnire, demult şi de mulţi aşteptată...

                                                                                                                    Adrian Bucurescu
    

Moment zgubilitic

          Minima moralia

Cu picioarele holbate
Şi cu ochii crăcănaţi,
Cu urechile-ncruntate,
Urlă Veta din Urlaţi.

Un patron de piei de cioară,
Cu nările ciufulite,
Şi-a întins marfa pe sfoară,
Sforăind pe căi cinstite.

Două babe erudite,
Cu genunchii decoltaţi
Şi cu mâinile ciulite
Fac bezele la soldaţi.

La pârleaz, o dirigintă,
Cu bicepşii ei atenţi,
Croşetează o plăcintă
Şi-i mustră pe corigenţi.

Dar ce zgomot se aude?
Mârâit ca de albine.
Nu mai tundeţi ouă crude,
Nu mai pieptănaţi măsline,

Şi purtaţi-vă frumos
Cu gogoaşa-nfuriată,
Căci de la Feteşti în jos
Autostrada-i blocată!

               Adrian Bucurescu

     Tăbliţele dacice de la Sinaia

          < Cetatea Cântecului >

     SA BELO YILOUSU OYRAM ODAO EO TAOFEO OE SARMON GATO I DIZIO. DAIOY ANTONIE OY HYLYAR HYO IL RIOMIONO ON SOTISO. DEO EO VA STARNI ORETERO DOINI DAVO. GEO ONGEL TINE ASOL. OYRAM ODA BOSIOC NITRO TA SIEO RAMO SARMON. GATOE I DIZIONI. RIOMIONO ONGERI ZOETA PIEHI.

     Traducerea:
    Acei Frumoşi au crescut la Apa Magică, în Taifeo, cu cei foarte săraci, se spune. Cei Doi Născuţi pe Colina Divină pe Români i-au condus. Zeii Aceia spre stele S-au înălţat de la Cetatea Cântecului. Acei Îngeri de la pământ S-au ridicat. Cu apă fermecată de pe busuioc S-au hrănit şi au fost conducătorii celor foarte sărmani, s-a scris. Românii pe Îngereştii Domni Îi cinstesc.

     Lexic:
SA - "acei"; cf. rom. se;
BELO - "frumoşi; cinstiţi; viteji"; cf. rom. băl; fală; pală "spadă"; lat. bellus "drăguţ"; bellum "război";
YILOUSO - "crescut; mărit; întremat"; cf. lat. laus "laudă; elogiu"; rom. iliş "hrană";
OYRAM - "magică; sfântă; frumoasă"; cf. rom. aramă; lat. aroma "aromă";
EO TAOFEO - "în tufe; în ciulini"; cf.TAPAE - loc. dacică;  rom. tufă; ţepi;
OE SARMON - "cu cei săraci"; cf. rom. sărman;
GATO - "foarte"; cf. rom. gata; a găta;
I DIZIO - "se spune"; cf. rom. zis;
DAIOY - "cei doi"; cf. rom. doi, două;
ANTONIE - "născuţi; coconi; copii"; cf. rom. noatin; Sf. Anton - patronul copiilor; Antonie (nume);
OY HYLYAR - "pe colină; în sus; deasupra"; cf. rom. călare; culoare; chelar; guler; lat. gloria "glorie";

HYO - "divină; conducătoare; ducere"; cf. alban. hyj "zeu; zeitate"; rom. hai! hei! hăi! hii!;

YL RIOMIONO - "pe (la) Români; la luminaţi; la iluminaţi"; cf. rom. Român; lumină; rumen; romaniţă; Rohman "Blajin" (mit.);
ON SOTISO - "i-au condus; i-au adus"; cf. alban. zot "stăpân; domn; Dumnezeu"; rom. a însoţi;
DEO EO - "Zeii aceia"; cf. lat. Deus, grec. Theos "Dumnezeu; Domnul"; rom. ăia;
VA STARN - "spre (în; la) stele"; cf. rom. va; pe; germ. Stern "stea";
ORETERO - "s-au înălţat"; cf. altar; arţar;
DOINI - "(de) cântec"; cf. rom. doină; a doini;
DAVO - "davă, cetate"; cf. rom. Deva (loc.);
GEO ONGEL - "acei îngeri";
TINE - "(de la) pământ"; cf. rom. tină;
ASOL - "s-au ridicat; s-au întremat"; cf. rom. iesle; uşor;
OYRAN - "(cu) fermecată; divină"; cf. OYRAM;
ODA - "apă"; cf.rom. a uda;
BOSIOC - "(de; pe) busuioc";
NITRO - "s-au hrănit"; cf. rom. nutreţ; lat. nutrio "a hrăni";
TA SIEO - "şi au fost"; cf. rom. de; a si (pop.) "a fi";
RAMO - "conducătorii; ducătorii"; cf. lat. rama "vâslă";
SARMON - "(celor) sărmani";
GATOE - "foarte; tare"; cf. rom. gata; a găta; gutuie; Gutâi (munţi);
I DIZIONI - "s-a scris; s-a desenat; s-a înnegrit"; cf. rom. tăciune;
RIOMIONO - "Români; Iluminaţi";
ONGERI - "(pe) îngereştii";
ZOETA - "domni"; cf. alban. zot "zeu; stăpân; Dumnezeu";
PIEHI - "cinstesc; cântă"; cf. lat. pie "cu pietate"; alban. bekoj "a binecuvânta"; rom. Baicu, Paicu, Voicu.

                 Adrian Bucurescu - "Tainele tăbliţelor de la Sinaia", Ed. Arhetip, 2005

Serghei Aleksandrovici Esenin

Сергей Есенин / Serghei Esenin

   

          Метель / Viforul

Toarceţi, zile, firele trecutului meu,
Nicicând nu s-ar schimba sufletul viu în mine.
Nu!
Nicicând cu mine nu mă voi împăca,
Străin îmi este omul
Îndrăgostit de sine.

Vreau să citesc, dar cartea îmi scapă jos,
Şi casc întruna.
Somnul mă trage de pleoape...
Iar la fereastră
Prelung jeleşte vântul
De parcă-ar adulmeca
O înmormântare pe-aproape.

Arţarul cojit
În vârful său înnegrit
Despre trecut înspre cer
Fornăie răguşit.
Ce fel de-arţar e oare?
E pur şi simplu stâlpul infamiei
Potrivit de spânzurătoare
Ori de schinghiuit.

Şi mai întâi
Pe mine trebuie să mă atârne
Cu mâinile legate, bătut:
Pentru că am cântat
Răguşit şi dezordonat
Nelăsând să adoarmă
Ţara în care m-am născut.

Nu îmi plac
Cântecele cocoşului
Şi spun
Că dacă aş avea putere
La toţi cocoşii
Le-aş smulge măruntaiele
Pentru ca ei
Noaptea să nu mai zbiere.

Dar am uitat
Că eu precum cocoşul
Zbieram destul
Până în zori pe olat,
Părinteşti poveţe încălcând,
În inimă şi-n versuri zbuciumat.

Urlă viforul
La fel ca porcul
Care se frânge
La înjunghiere.
Rece,
De gheaţă e ceaţa,
De nu mai înţelegi
Unde e depărtare,
Unde e apropiere.

Luna, fără îndoială,
Câinii au mâncat-o -
Ea demult
Pe cer nu se mai zăreşte.
Smulgând un fir din caier
Mama
Cu-acelaşi fus vorbeşte.

Motanul cel surd
Atent spre-acele vorbe,
Capul grozav
Îşi atârnă din laviţă.
Nu degeaba vorbesc
Vecinii speriaţi
Că el seamănă
Cu-o neagră bufniţă.

Ochii mi se închid.
Şi cum aţipesc,
Aievea parcă văd
Ca-n vremuri de bîline:
Motanul ghiarele
Mi-arată-n depărtare,
Iar mama e ca o vrăjitoare
Din kievenele coline.

Nu ştiu, sunt bolnav
Ori nu sunt bolnav,
Însă gândurile
Îmi dau în clocot.
Aud ca la mormânt
O lopată lovind
Cu bocete prelungi
Ca de clopot.

Pe mine răposat
În groapă mă zăresc,
La aleluile văitate
De diaconi luând seamă.
Pleoapele ca un mort
Le las în jos,
Mi le apasă
Doi bănuţi de aramă.

Iar cu banii aceştia
De pe ochii morţi
Groparului mai cald îi va fi, -
După ce m-o-ngropa,
El de îndată
Cu o poşircă se va cinsti.

Şi va rosti tare:
"Iată un om ciudat!
Într-a lui viaţă
A făcut mult scandal...
Dar n-a putut să-şi însuşească
Măcar cinci pagini
Din Capital".

                        Decembrie 1924

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Bucureşti. Vedere de pe podul Basarab.

Mărturii despre Dacia

  

                     Strabo, "Geografia":

     "Partea de Miazăzi a Germaniei, de dincolo de Elba, este - cel puţin acolo unde se învecinează cu fluviul - în stăpânirea Suebilor. Apoi, îndată urmează teritoriul Geţilor, la început îngust -mărginit la Sud  cu Istrul, în partea opusă cu munţii Pădurii Hercinice şi cuprinzând şi o parte din munţi.
     (...)  A existat şi o altă împărţire a teritoriului chiar din cele mai vechi timpuri: căci pe unii îi denumesc (autorii) Daci, iar pe alţii Geţi. Geţii sunt cei care se întind spre Pont şi spre Răsărit, iar Dacii cei care locuiesc în partea opusă, spre Germania şi spre izvoarele Istrului. 
     (...) Prin ţara lor curge râul Marisos, care se varsă în Dunăre. Pe aceasta îşi făceau Romanii aprovizionările pentru război. Ei numeau Danubius partea superioară a fluviului şi cea dinspre izvoare până la cataracte. Ţinuturile de aici se află, în cea mai mare parte, în stăpânirea Dacilor. Partea inferioară a fluviului, până la Pont, de-a lungul căreia trăiesc Geţii -, ei o numesc Istru".
    
    

Fluture pe scară

Violetele

Trece un pas de argint prin stele.
Nu uitaţi: înflorim în goana luminii!
Pe Marea Neagră, în larg, au salvat
o fată frumoasă delfinii.

E nemaipomenită generaţia noastră -
fiecare conducem o navă
aero-, maritimă sau desfăşurăm
pânzele inimii pe zarea concavă.

Ne dezinfectăm conştiinţele
printre razele gamma şi eprubete
şi e frumos că ne zbuciumăm
pentru destinul acestei planete.

Ceea ce e mai frumos pentru noi
e că, deşi nu prea mai avem vreme,
încă admirăm uneori violetele
în pauza dintre logaritmi şi sisteme.


                                               Adrian Bucurescu

Fenomenul BIG BANG, aşa cum îl descriau şi Geto-Dacii

Geneza

     Istoria Secretă

     În privinţa Facerii Lumii, aproape toate religiile şi mitologiile bat câmpii. Singurele excepţii demne de luat în seamă sunt câteva opiniii hinduse, foarte inteligente, precum şi părerile geto-dacice, care descriu ceea ce astăzi se numeşte Fenomenul Big Bang. Dar, ca să ştim exact ce gândeau iluştrii noştri strămoşi cu privire la Creaţia Divină, va trebui să ne familiarizăm cu experienţe ezoterice şi cu limba străveche, care avea aproximativ opt vocale şi 40 de consoane, iar gramatica o făceau tonurile şi accentele.În scris, nu apărea niciodată vocala Ă.
     În etnobotanica geto-dacică este atestată şi ANNIASSEXE, o plantă medicinală, a cărei denumire trimite la mai multe tâlcuri. Unul dintre ele este AN NIASSEC(Ă)SE "Creaţia; Geneza; Facerea"; cf. rom. în; a născoci; născuse. Aceleaşi vocabule aveau şi un sens mai larg, de pildă A N(Ă)N IAS SEC(Ă)SE, ce se traduce astfel: "Din Somn S-a ridicat A-Tot-Puternicul (Cel-de-Sus); Din Nimic a ieşit Natura (Energia; Forţa; Solidul; Palpabilul)".
     Lexic:
A N(Ă)N - "din somn; din nimic; de niciunde; de nicăieri"; cf. rom. a; nani; lat. non, germ. nein "nu";
IAS - a ieşi; cf. rom. a ieşi;
SEC(Ă)SE - "puternic; tare; înalt; sus; peste"; cf. rom. zăgaz; schijă; sacâş "scaun"; sacâz; Ciucaş (munte); Secaş (râu); Sighişoara (loc.);
     Observaţie: Zero nu înseamnă doar "Gol; Nimic", ci şi "Absenţa a Ceva ce există".
     Sublimând ezoteric denumirea, se ajunge la AN NIAS SEC(Ă)SE AN NIASS EC(Ă)SE, ce se tălmăceşte astfel: "Din Haos (Vălmăşag) Cel-de-Sus a creat (a instaurat) Ordinea".
     Lexic:
AN - "din"; cf. rom. în;
NIAS - "haos; vălmăşag; dezordine"; cf. rom. noajă "haită (de lupi); turmă; cireadă"; nici; a năuci; alban. naze "nazuri; mofturi";
SEC(Ă)SE - "puternic; tare; înalt; sus; peste"; cf. rom. zăgaz; schijă; sacâş; sacâz; Ciucaş; Secaş; Sighişoara;
AN NIASS - "a creat; a ridicat; a întărit; a instaurat"; cf. rom. în; naş; a năşi; naos; neaoş;
EC(Ă)SE - "ordine; orânduială"; cf. rom. acuşi "acum"; ogaş; Acâş, Agăş (loc.); lat. occasio "ocazie; prilej; împrejurare favorabilă"; rus. ukaz "ordin; ordonanţă; decret; hotărâre ce nu poate fi pusă în discuţie".
     Un alt document geto-dacic, care dă amănunte în privinţa Genezei, este o inscripţie, cu litere latine, pe o coloană votivă de marmură, descoperită la Jupa, judeţul Caraş-Severin: MARTI.AVGIPR.SALVTE.IDIN.
Una dintre lecturile acestei inscripţii este aceasta: MAR TIA V(Ă)G I P(Ă)R(Ă) SALUT E IDIN. Traducerea: "Dumnezeu a făcut Universul eliberând Focul; Zeul a creat Totul eliberând (ridicând) Energia (Căldura) din Încleştare".
     Lexic:
MAR - "Universul; Lumea; Totul; Întregul; Absolutul"; cf. rom. mare; a (se) mări; măreţie; mir; rus. mir "lume";
TIA - "Dumnezeu; Zeu"; cf. lat. Deus ""Zeu; Dumnezeu; stăpân; domn";
V(Ă)G - "a face; a crea; a ridica"; cf. rom. a face; fag;
P(Ă)R(Ă) - "foc; căldură; energie; forţă"; cf. rom. pară (de foc); vară;  fier;  fiară;  fire (sg.); grec. pyr "foc";
SALUT - "eliberat; slobozit; ridicat; întărit; salvat"; cf. rom. a (se) sălta; saltea; lat. salus, salutis "salvare; mântuire";
IDIN - "strânsoare; încleştare; sforţare; abţinere; oprire"; cf. rom. a (se) aduna; idenie "încercare"; ajun; a ajunga; a (se) ţine; a (se) aţine; hodină; a se hodini.

     Geniu intuitiv, poetul nostru naţional, Mihai Eminescu, este cel mai aproape de descrierile geto-dacice ale Genezei. Iată un celebru fragment din poemul "Scrisoarea I":
La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl...
Punctu-acele de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, 
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...
De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit (...)

     Ce-ar mai fi de adăugat?

                                                    Adrian Bucurescu

    

Ceramică din cultura Cucuteni, una dintre cele mai vechi civilizaţii din lume

     

     Сергей Есенин / Serghei Esenin

          Пушкину / Lui Puşkin

Râvnind la darul mare-al tău,
Ce soarta rusă-a înălţat,
Pe bulevardul Tverskoi stau,
Vorbind cu mine, fermecat.

Eşti în legende alburiu
Şi-n ceaţă-apari aproape blond,
O, Aleksandr! Ai fost zurliu
Cum sunt eu astăzi vagabond.

Petrecerile n-au umbrit
Obrazul tău, şi prea frumos
Slava în bronz ţi-ai făurit
Şi-ţi scuturi capu-orgolios.

Iar eu stau, ca la-mpărtăşit,
Mărturisind cinstit că, zău,
Azi aş muri de fericit,
Dac-aş avea destinul tău.

Dar hărăzit prigoanei sterpe,
Mult timp voi stărui cântând...
Ca şi cântarea mea de stepă
S-o ştiu ca bronzul răsunând.

                                     1924

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Mânăstirea Neamţ. Foto: Florin Eşanu

Moment zgubilitic

          Raţă pentru pian şi orchestră

Raţa trece Dunărea,
Poliţiştii trag în ea.
Raţo, fost-ai pianistă
Şi-acum eşti contrabandistă!
Geaba ţi-ai lăsat breton,
Dacă n-ai acordeon.
Raţo, nu prea e a bună,
Că de mult nu mai eşti jună,
Să te dea la Euronews,
Să-noţi cu nasul pe sus,
Nici nu ştii să cânţi manele,
Să câştigi şi tu lovele,
Nici nu eşti parlamentară,
Să tragi Românii pe sfoară.
Eu îţi dau un sfat decent:
Înscrie-te-n Parlament!
Look-ul tău va străluci,
Mulţi răţoi te-or linguşi.
Altfel, de rămâi cinstită,
O să sfârâi pe o plită.

                    Adrian Bucurescu

Delea Veche, nr. 24, et. 10, Bucureşti

Niciodată toamna...

   

                                          De Tudor Arghezi

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru doritor de moarte.
Palid aşternut e şesul cu mătasă.
Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca nişte urcioare
Cu vin îngroşat în fundul lor de lut,
Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare,
Din mocirla cărui aur am băut.

Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnavă-a carpenului sur
Ce se desfrunzeşte, scuturând în sus
Foile,-n azur.

Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul nenţeles,
Şi cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.


                                                           Din volumul "Cuvinte potrivite"

Ieromonahul Adrian Făgeţeanu, la Mânăstirea Putna

                                                                           Foto: Florin Eșanu

     Tăbliţele dacice de la Sinaia

          < Zeul şi Împăratul >

     2. VASILEOS ROMAN SEI OS SIRMIO CEOI MATO MAREO LIMIS O NOSYO MION. HOIRSO HOM IZO EHDOM HOYMAZIO ISO.

     Traducerea: Împăratul Roman cel Mare aşa a spus la mai mulţi: că a crescut la marginea Divinei Ape. Învăţat om a fost. Domn slăvit a fost. 

     Lexic:
VASILEOS - "împărat"; cf. rom. veselie; Vasile, Văsălâi, Văsălie (nume); "Vizor, Craiul Şerpilor" - basm cules de Ioan Pop-Reteganul; grec. vasileos "rege; împărat";
ROMAN - împăratul Daciei, care i-a alungat pe Romani peste Dunăre şi a reunificat ţara;
SEI - "mare; înalt"; cf. rom. a (se) sui; şa;
OS - "aşa";
SIRMIO - "a spus"; cf. lat. sermo "convorbire; discuţie; vorbire";
CEOI MATO - "la mai mulţi; la cei mulţi"; cf. rom. cea; cei; alban. i madh "mare";
MAREO - "(că) a crescut"; cf. rom. mare; a (se) mări;
LIMIS - "(la) marginea; malul; ţărmul"; cf. lat. limes "linie de hotar; graniţă";
O - "a; al";
NOSYO - "sfânt; curat"; cf. rom. naos; neaoş; alban. nuse "mireasă; noră";
MION - "apă"; cf. rom. mană; moină;
HOIRSO - "învăţat; experimentat"; cf. rom. a se hârşi;
HOM - "om";
IZO - "fost"; cf. alban. ish "fost; ex-";
EHDOM - "domn; în palat; palatin"; cf. rom. Ahtum - un voievod român; lat. domus "casă; dom; palat";
ISO "fost"; cf. IZO.

                      Adrian Bucurescu - Tainele tăbliţelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

Serghei Esenin - "Rusia albastră şi fără de leac".

                                    Ed. Macarie, 2005. Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Сергей Есенин / Serghei Esenin

          "Шаганэ, ты моя, Шаганэ!..."/ "Şahane, tu eşti a mea, Şahane!..."

Şahane, tu eşti a mea, Şahane!
Poate fiindcă din Nord sunt venit,
Să-ţi spun despre câmp sunt pregătit,
Despre unduitoarea secară sub Lună.
Şahane, tu eşti a mea, Şahane!

Fiindcă eu sunt din Nord, poate,
Unde Luna-i de-o sută de ori mai mare,
Cât ar fi Şirazul de frumos, nu-i mai tare,
Nu-i mai bun decât a Riazanului libertate,
Fiindcă eu sunt din Nord, poate.

Să-ţi spun despre câmp sunt pregătit,
Aceste şuviţe le-am luat de la secară,
Dacă vrei, pe deget tu le înfăşoară -
Nicidecum durere nu simt.
Să-ţi spun despre câmp sunt pregătit.

De unduioasa secară sub Lună
În zulufi tu să îmi ghiceşti.
Draga mea, poţi să glumeşti, să zâmbeşti,
Numai nu-mi aminti, fii bună,
De unduioasa secară sub Lună!

Şahane, tu eşti a mea, Şahane!
Acolo, în Nord, e o fată ca tine,
Şi ea îţi seamănă foarte bine,
Poate că se gândeşte la mine...
Şahane, tu eşti a mea, Şahane!

                                              1924

     Переводчик: Алриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Mânăstirea Comana. Foto: Florin Eşanu

La Stella Polaris

     Domniţa mea din ceruri
priimeşte pe fratele tău
nevrednicul ce şi-au vândut ochii
pentru o mângâiere!

     Şi-am rătăcit în întuneric
şi mi-am ars mâinile în stele
şi nu mai ştiu cine m-au îndrumat
pe cărările tale.

     S-au mai alinat sufletul meu
că te găsii mântuire
ci ostenit mă rog ţie:
îngheaţă-mă la sânul tău!

                      Adrian Bucurescu

     *** Poezia a fost recitată, la 24 August 2004, de marele actor Ovidiu Iuliu Moldovan, la Radio România Cultural, emisiunea ”Curs întreg de poezie românească”. Prezentare: Ioana Diaconescu

Balcic