”(...) către mijlocul secolului al II-lea î.e.n. erau cu desăvârșire necunoscuți de Romani, care, intrând în legătură și în luptă cu Dacii din anul Romei 644 (109 î.e.n.), aproximativ două secole înainte de marea expediție a lui Traian, au extins numele acestora din urmă asupra tuturor populațiilor daco-gete de pe malul nordic al Istrului.”
Ubicini, Abdolonyme, Les orgines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest
Leroux, 1886. p. 57
”(...) Dacii aparțin marii familii a Traco-Iliricilor despre care Herodot spune că ”e cea mai considerabilă din lume după Indieni”. Stabiliți, din timpuri străvechi, în Peninsula Balcanică, între Dunăre și cele două mări, Traco-Ilirii se subîmpărțeau într-o multitudine de triburi, de altfel foarte puțin cunoscute, pe care Hasdeu le reduce la două grupe principale: la Est, spre Euxin, Tracii, la Vest, spre Adriatica, Ilirii sau Pelasgii, strămoșii Albanezilor; limba acestui ultim popor ar oferi o mare asemănare cu limba română.”
Ubicini, Abdololonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest
Leroux, 1886, p. 9 - 10
