Adrian Bucurescu - TUFĂNELE. Colecţie particulară

Mitologie românească

 

          Duhuri de Noapte

     Românii cred că, de cum se înserează, încep să apară duhurile. Ele locuiesc într-un codru bătrân, unde n-a călcat picior de om, unde fiecare îşi are casa lui, unde se ascunde, căci nu suferă lumina Soarelui, care le omoară. Cel mai cunoscut duh nocturn este Miază-Noaptea, care cutreieră drumurile în calea celor întârziaţi. E urât, negru la faţă şi mare cât un car de fân. Când dă peste vreun întârziat, se preface într-o negreală mătăhăloasă, care îl înghite pe om de parcă nici n-ar fi fost. Merge necurmat de la Răsărit la Apus, cum curge şi noaptea. Miezul Nopţii, pe cât de mătăhălos, pe atât e de prost. Uneori arată ca un moş, alteori ca o babă; dacă ştii cum să-l iei, îl poţi păcăli uşor. În mai toate basmele noastre, voinicii care l-au întâlnit l-au legat de un copac, au mers de şi-au terminat treburile, şi, la întoarcere i-au dat drumul şi lui şi Nopţii, căci doar el poartă Noaptea. Şi cât a fost legat, a fost întruna întuneric.
     Mai bătrân decât Miază-Noaptea este Murgilă, ori De-cu-Seară, un frate. E foarte bătrân şi, cum apune Soarele, se deşteaptă puţin, închide ziua, apoi se culcă iarăşi.
     Mai tânăr decât ei este Zorilă sau De-către-Ziuă. Misiunea lui este să stingă luminile cerului, pe care frate-său mai bătrân, Murgilă, le-a aprins. Apoi descuie uşa zilei. Vara, Zorilă este foarte grăbit şi stinge stelele mai repede. Iarna însă, când e frig, se mai lasă şi el pradă somnului şi se scoală mai târziu. Şi pe aceştia, Feţii Frumoşi din basme îi leagă atunci când au nevoie ca Noaptea să ţină mai mult.
     Alte duhuri care umblă noaptea sunt Halele, Helele sau Altehele, "slugile dracilor". Poporul Halelor este foarte numeros, căci şi păcatele, necazurile şi suferinţele oamenilor sunt nenumărate. După răul pe care se pricep a-l face, capătă şi numiri diferite. Halele ce umblă pe la miezul nopţii pe dealuri se numesc Vâlve. Ca să le înduplece să nu mai umble şi să nu-i mai sperie, copiii aprind seara, când e Lună Nouă, crenguţe uscate de cătină-mică. Duhurile care umblă noaptea, agăţându-se de orice. şi îndeosebi ascunzându-se în apa din care se bea ori în care se scaldă copiii mici, se numesc Eresurile. Alte Hale sunt şi Boglodatele sau Lohoanele, precum şi Lucrul Slab.
     Toate aceste duhuri necurate stăpânesc pământul doar până la miezul nopţii. Găinile le simt când se apropie, şi fac "cru-cru-cru", iar cocoşii bat din aripi şi cântă "cucurigu". Atunci vin îngerii păzitori ai pământului şi mătură toate duhurile necurate.Ca şi la strigoi şi la stafii, sărbătoarea cea mai mare a acestor duhuri este Noaptea Sfântului Andrei, când petrec urlând şi chiuind, că a lor e lumea în acea noapte, şi nimeni, nici măcar îngerii, nu se pot apropia de ei. Doar cu usturoi se mai pot apăra oamenii, ca să nu vină în casa lor şi să-i nenorocească.

                                                                                                    Adrian Bucurescu