Prima atestare documentară: 551 e.n.
După un document antic, în limba tracă ”Plăcut” se spunea CALLITHEIS. Din acesta, româna a moștenit: a hălădui ”a trăi undeva în voie, în libertate, în liniște; a scăpa cu viață dintr-o primejdie; a izbuti; a reuși”; a se hlizi; holoată ”adunătură mare și dezordonată de copii”; Glad - n. unui voievod. Este limpede că și engleza, limbă europeană, are un corespondent asemănător, anume glad ”încântat; bucuros”. Așadar, putem tălmăci CALLITHEIS și prin ”Plăcere; Bucurie; Frumusețe”.
Acum se dezvăluie și misterul orașului GALTIS, din Dacia, pe lângă care, după spusele marelui istoric Iordanes, ”curge fluviul AUHA”. ”Getica” lui Iordanes, unde se găsesc aceste informații, a fost scrisă în anul 551 e.n.. Este limpede că toponimul GALTIS este o variantă geto-dacică mai trârzie a trac. CALLITHEIS. Numai astfel se explică și toponimul Colțea, rămas până acum enigmatic, de la care și-a tras numele Mânăstirea Colțea, astăzi biserică, precum și turnul și spitalul omonime.
Acestea nu sunt singurele argumente ale localizării Bucureștiului antic. Enigmaticul ”fluviu AUHA” este cu siguranță râul Dîmbovița, căci iată tălmăcirile hidonimului pomenit de Iordanes: AUHA ”Superioritate; Măreție; Forță; Deplin; Plin; Umplut; Revărsare”; cf. rom. agă; uiagă ”sticlă”; oacă, hoagă ”groapă cu apă”; Iuga (n.); latin. augeo ”a spori; a mări”; alban. aga ”chiabur”; aike ”smântână; caimac; frișcă”; got. auhan, aukan ”a crește; a se dezvolta; a înmulți”.
Cu sensurile de ”Măreție; Forță”, limbile germanice au ales un copac semnificativ; cf. vechi germ. eiks, germ. Eiche, engl. oak ”stejar”. Iată de ce, în limba slavă veche, Dâmbovița se traduce prin ”Frunză de Stejar”, poate și grație malurilor crestate ca o frunză a acestui copac. Dar este limpede acum că AUHA, care trece prin București este râul Dâmbovița.
Pe locul actualului oraș s-a viețuit neîntrerupt încă din Paleolitic, cum demonstrează descoperirile arheologice de pe malurile Dâmboviței și ale Colentinei. ”Cetatea București” apare pentru prima oară cu această denumire într-un hrisov emis de Vlad Țepeș, domnitor al Țării Românești, prin care se întărește o moșie unor boieri. Până astăzi se spune că aceasta este prima pomenire documentară a capitalei României. Dar toponimul este sinonim al termenilor CALLITHEIS și GALTIS, provenind din trac. BUCOL ”Plăcere; Drag”; cf. rom. bucurie; a (se) bucura; fagur(e); Bucur (n.); Bucura (lac); alb. i bukur ”frumos”; bukuri ”frumusețe”; scand. fagr, fagar ”frumos”. În treacăt fie spus, în albaneză, limbă tracică, I BUKUR ESHTE înseamnă ”Frumos este”. Nu este singura traducere a numelui acestui oraș: domnitorii fanarioți l-au numit HILARIOPOLIS, ceea ce în grecește înseamnă ”Orașul Veseliei”.
Întâiele tâlcuri ale toponimelor geto-dacice sunt însă altele: CALLITHEIS ”Luminiș; Curățenie; Strălucire; Ardență; Coacere”; cf. rom. a (se) clăti; cald; a (se) încălzi; holdă; holtei; latin. calidus ”cald; focos; plin de foc; temerar”; germ. Gold, engl. gold ”aur”; BUCOL ”Lumină; Ardență; Strălucire; Superioritate”; cf. rom. faclă; făclie; vechil; latin. foculus ”vatră mică; vas cu jeratic; foc”; alban. bukureze ”licurici”. Aceste sensuri sugerează că multă vreme localitatea s-a aflat într-un luminiș, într-o poiană mai mare, în mijlocul mărețului și vestitului Codru al Vlăsiei, care o și apăra.
Cât privește legenda cu așa-zisul ”cioban Bucur”, aceasta s-a închegat din denumirea orașului, crezut a fi fost întemeiat de un personaj cu acest nume, și din supranumele de ”Ciobanul” al unui voievod al Țării Românești, Mircea, care a domnit de trei ori, începând cu anul 1545 și sfârșind cu anul 1559. El este ctitorul Bisericii Domnești de la Curtea Veche, cel mai vechi lăcaș de cult din București, care se păstrează și astăzi în forma sa de origine. Așa a apărut și denumirea vechii Biserici Bucur, indiferent când și de cine a fost ctitorită.
Cu excepția unor domnitori mai deosebiți, printre care Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș și Mihai Viteazul, folclorul românesc nu a păstrat numele de botez ale altora. Așa că de la Mircea Ciobanul a fost reținută doar porecla, transferată asupra legendarului Bucur!
Adrian Bucurescu
