Frunză verde, frunză de salcâm,
Ce se aude bocănind pe drum?
Genunchiul zilei s-a înclinat a rugă.
Tot iazul seceta vrea să îl sugă.
Toaca de vecernie a tăcut acum.
Cai fără vizitiu trag pe drum
O căruță plină cu melancolie...
Ce-o fi și cu această solie?
Cenușa fină a verii coboară
În lutul din care va arde iară.
Dar până atunci căruța cu melancolie
Trece agale lăsând urme în glie,
Lăsând urme în inimi și în sânge.
Un cap de idol în pământ plânge.
Adrian Bucurescu
