marți, 22 mai 2018

Duh de căprioară




Sălbatică, întunecată pădure,
Neatinsă vreodată de secure.

Rănita căprioară greu șchioapătă,
Copacii înalți din vârfuri freamătă.

Grozav mai schiaună haita flămândă,
Grozav mai tremură căprioara plăpândă.

Ah, o simte un lup de pe prispa Lunii,
Și zadarnic de stufoși sunt alunii!

De-ar fi această groază doar vis urât!
Dar tocmai când lupul o mușcă de gât,

Căprioara se cațără pe stânci de văzduh
Și îngenunchează în fața Sfântului Duh.



                                                                       Adrian Bucurescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu