"Вечер черные брови насепил..." / "Seara negrele-i sprâncene a coborât...”
Seara negrele-i sprâncene a coborât.
Nişte cai stau în curte înhămaţi.
Nu ieri, oare, tinereţea mi-am băut?
Nu ieri, oare, te-am iubit cu nesaţ?
Să nu fornăi, troică întârziată,
Fără urme viaţa noastră goni.
Poate, mâine, într-un pat de spital
Pentru totdeauna mă voi odihni.
Poate, mâine, cu totul altfel
Voi pleca, pe veci tămăduit.
Ascultând cântul ploii şi mălinul,
Omul cât trăieşte-i fericit.
Voi uita puterile întunecate,
Ce m-au chinuit şi m-au nenorocit.
Doar pe tine nu te voi uita,
Chip alintător! Chip îndrăgit!
Chiar dacă o voi iubi pe alta,
Chiar şi ei, de dragoste lovit,
Îi voi povesti de tine, scumpo,
Cum cândva iubită te-am numit.
Îi voi spune cum ne-a trecut viaţa,
Parcă n-ar fi fost decât o boare...
Cap al meu, neînfricarea mea
Pentru ce mi-o asupreşti tu, oare?
1923
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu