vineri, 14 aprilie 2017

Stabat Mater Dolorosa


   




          Tăbliță dacică de la Sinaia

MAT YII PLOYII DIO. MAYHO GHESO E SOREGHEN  ISO DIO ALPEO NOESOCO CAPELO SOTO DE NORE HYT PYLOGHE. TODENO FEA ZOTO ONTIHY EPELYO RODOYPO NEYEMIE. PYPYLYO MOEHO E LID SO SOHETO. COEI LERYPO EO DEPYO MAHIDONYE PESYO. PLOHO MATEO SEDE OY IS TRIEO ON SOHITO DY-ES ARMYSO. DE TROGHE EN EN ODAE IO DENO. SASE ORTIEGHE TOYPYZO STIMHO ONZO RILIO. 
     Explicații la portrete:
ON MYDAY HAMO.
IL NOYSO. 

     Tălmăcirea:

     Măicuța Îl plângea pe Zeu. Maica presimțise că va fi condamnat Acel Zeu Curat, născut din voința Stăpânului din Nori, într-un bordei de plugari. Totdeauna va fi Domnul cel Strălucitor, Apollon, deasupra neamurilor. Fiuțul Maicii cel Fermecat a fost săgetat. Cei pociți și încuiați s-au sfătuit să Îl chinuie. Plângea Maica Sfântă că cei trei L-au săgetat pe al Ei voinic. 
     Cei dragi acasă L-au luat. Șase prieteni cu mânie i-au tăiat pe acei vicleni.
     Explicații la portrete:
Cea Prea Îndurerată.
Cel Sfânt.

                                    Adrian Bucurescu - Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

joi, 13 aprilie 2017

Trupul pe colină I L-au săgetat


       


     Tăbliță dacică de la Sinaia

SIGOT TEOENO HA POE GHETI TOTO SOU OP(O)NI STOE ENO NOHTO TRAHIO. SO TETA TOESI OA ZET YNAS. NO POETI HANOE HA OERS SOE PAHE E ROTE OD TETOE. IS GHETO EDZI TOROPS. NESTOE ENEZ NOCCTO MAHI DONS SOE DENSER. DOE STI FOTO NIST PRIEO. POPOE IST REO DET NOES OEO SASO TAH STTIO ED SA TREPE TOPSOEM IANO SIGOT. TOMAI HO GHETI OCOES RIHTO AI EO SATE SISE NOT S(E)RI CHETO DETO DINTO GHETE TOEO.

     Traducerea:

Adunându-se în taină, i-a rugat pe toți Geții, la amurg, să stea cu El noaptea întreagă. Și toți aceia cu făgăduieli s-au legat. Iar Fiul Domnului S-a rugat în pace pentru popor la Tatăl. Și Geții aceia au adormit. Niște ticăloși peste noapte s-au vorbit să-L osândească. Doi au stat ascunși în niște buruieni. Preotul cel Tânăr din nou la cei șase le-a zis să stea cu El. Trupul pe colină I L-au săgetat. Tomai și Geții ceilalți s-au trezit; și au văzut cei șase că Fiul a fost ucis. Atunci pe Tânăr Geții L-au îngropat. 

                             Adrian Bucurescu - Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005



Vinerea Seacă




Am căutat palatul tău, Românie,
și-am găsit doar o șubredă casă,
cu prispa năpădită de urzici
și cu streașina roasă.

În staul nu mai aveai nicio vită,
pomii îți erau de tot uscați,
în poiată - doar câțiva fulgi,
iar stâlpii, fără poartă, aplecați.

Tu nu erai acasă, mamă.
Te-oi fi schivnicit într-un munte
ori în vreo pădure de aramă
spre care nu mai duce nicio punte.

Te-oi fi ascuns prin răchitele Deltei
sau ai plecat pe mare cu corabia
ori, plină de dor fără nădejde,
vei fi pribegit prin Basarabia.

Mai trăiești sau m-ai lăsat orfan?
Unde te-ai dus, măicuța mea?
Desigur, aș plânge și eu
dacă lacrimi aș mai avea.

Te-oi fi dus, Românie, în cer
să cerșești pentru noi îndurare,
și eu mă rog și mă-nchin pentru tine
și ți-am aprins o albă lumânare,

pe când eroii tăi de altădată
cu Sfântul Aer se învelesc
și, înconjurându-ți hotarele
de Înviere se pregătesc.


                         Adrian Bucurescu

miercuri, 12 aprilie 2017

Scriptura Secretă




          Patimile lui Orfeus

Da, Mainadele
Plecaseră de la templu spre Muntele Sfânt,
Muntele unde Oeagru-n piatră o zidi
Pe aceea ce era crăiasa lui.

În hore jucau
Și dansau sălbatic, stânci și prăpăstii sărind,
Mai mult goale decât îmbrăcate alergau,
Cu păr despletit și răvășit de vânt.

Cu ochii nebuni,
Când una, când alta se prăbușeau la pământ,
În convulsii zbătându-se pe stâncile reci
Și sfârtecau apoi vite de jertfă

Chiar cu mâinile.
Carnea crudă o mâncau, sângele crud îl beau.
O, să fi văzut cum ugerul juncii smulgeau
Și rupeau apoi vita îngrozită!

Crengile de brad
Pline de copite despicate și coaste
Rămâneau mânjite de sângele în șiroi.
Unde să vă mai ascundeți, ciutelor?

Tauri ne-mblânziți,
Ce de altfel împung cu coarnele mâniei,
Se prăbușeau cu trupuri grele la  pământ,
Jupuiți pe loc de mâinile tinere.

Despletitele
Pieile de fiară și-aruncau de pe ele,
Până ce-l aflau la asfințit pe Orfeus
Ruga-nsoțindu-și cu strunele lirei.

Dintre Mainade
Una, clătinându-și cosița-n văzduhul ușor,
Strigă: ”O, iată-l și pe acela ce legea
O încalcă, de noi nevrând să știe!”

Cu schiptru-i de brad
Ea-l lovi pe Ion peste gura-i măiastră;
Alta cu-o piatră zvârle-n cântărețul sfânt.
Vai, asurzitor țipau cimpoaiele!

Bătăi de palme
Clămpăneau, îngrozitor răsunau dobele,
De chiote țipau munții și văile-adânci,
Piatra se-nroșea de sângele ales.

Le spune ceva
Cântărețul, dar unde să-l audă ele?
O, nimic al lui glas nu mai poate să miște!
Vai ție, Orfeus, Gură-de-Aur!

Înrăitele,
Pângăritoarele femei îl crucificară
Pe pământ, cu pumnalul îi tăiară capul.
Sufletul poetului se duse-n cer.

Cum nu departe
Clipocea un râu de-i spuneau pe-atunci Naparis,
Capul sfânt l-au aruncat în apa curată.
”Du-te la cer și cere belșug!”, îi strigau.

De pietre izbind
Și-nroșind cu sânge valurile râului,
Capul lui Orfeus plutea acum la vale,
Despărțirea de pământ tot doinind-o.

Primule-ntre noi,
Măria Ta, Botezătorule de Oameni,
Vei ierta vreodată năpraznica-ți moarte?
Te vei mai ruga tu oare pentru noi?


                          Traducere și adaptare: Adrian Bucurescu



                                                                    Kog-a-Ion 
 
                                                 

                                 
OR'PHEUS ”Înaripatul”

marți, 11 aprilie 2017

Aeronavele și submarinele Atlanților






          Istoria Secretă

     Cei mai mulți dintre așa-zișii ”specialiști” români în istorie abia dacă recunosc că Dacii chiar au existat, dar nici că vor să audă că Atlantida a fost reală. Dacă li se mai spune și că acest imens imperiu neolitic a avut centrul spiritual și politic în actualul teritoriu al României, sar ca înțepați de streche, în pofida celor mai sigure argumente pro-atlante. Împopoțonați cu titluri academice sau universitare, încearcă din răsputeri să-și ascundă prostia din născare sau dobândită de la dascălii lor de modă veche. Cu toate acestea, Știința învinge toate opreliștile, dezvăluind cu îndrăzneală adevăruri de neimaginat până mai ieri despre cei mai îndepărtați străbuni ai Românilor.
     Așadar, a venit vremea să ne scuturăm de prejudecăți și să acceptăm cu îndrăzneală documente dintre cele mai revelatoare despre Atlanți, inclusiv cele privind zborurile și navigația submarină în plină Revoluție Neolitică.
     Cum am văzut în episoadele anterioare, primul regat atlant s-a constituit prin unirea Amazonienilor cu Moesienii și prin căsătoria regelui Poseidon cu prințesa Kleitho, temelia Statului aflându-se în Bărăgan și Dobrogea. Ei bine, aceste ținuturi sunt pline de gorgane, multe dintre ele aliniate ca și cum ar semnaliza spre cer. Arheologii le spun tumuli. În Bărăgan ele se mai numesc și măguri sau movile, cea mai sugestivă denumire fiind Movilele Îngerilor. Multe astfel de măguri angelice se află în vetrele satelor care înconjoară ruinele fostei cetăți getice Netindava. Interesantă pentru subiectul acestui episod este o variantă a toponimului, pe unele hărți antice, anume NENTINAVA. Specific limbii atlante este polisemantismul, așa că sintagma NENTI NAVA are mai multe înțelesuri, printre care:”Vestea Minunată; Crainicii (Mesagerii) Divini; Trimișii Cerești”; cf.lat. nuntium ”veste”; nuntius ”vestitor; mesager”; alban. nef ”naos”; hitit. nepiș, slav. nebo ”cer”;  Iată și alte tâlcuri, la fel de tulburătoare: ”Nave pe Sus; Corăbiile Sublime; Navigatorii din Înalt”; cf. rom. nant ”înalt; mare; care se ridică mai sus decât alții; superior; de sus; sublim”; naie ”corabie”; lat. navis ”navă; corabie”.
     Trecând în Dobrogea, vom afla și acolo de aeronave, de pildă la AEGYSSUS, cum se numea Tulcea în Antichitate. Iată sensurile din AEG YS SUS: ”Navele (Vasele) Fermecate de Sus”; cf. rom. iagă ”vas de sticlă; clondir”; alban. josh ”a fascina”; rom. sus.
     Cum funcționau aceste vase minunate aflăm din traducerea denumirii antice a Isaccei de azi, NOV-IODUNUM ”Nave Autopropulsate”; cf. lat. navis ”navă; corabie”; autonomus ”autonom”; grec. dynamis ”forță; energie”.


                                                         Movila Corăbierilor de la Isaccea

     În sprijinul celor de mai sus vine și misteriosul Kurgan Vizir de la Isaccea, denumirea turcească sugerând movila unui vizir. Impunătorul gorgan se află în vechea necropolă a cetății Noviodunum, are o înălțime de aproape 70 m și o circumferință de 400 m, iar panta sa de înclinare atinge adesea și 75 de grade. Autentica denumire românească a acestui monument este Movila Corăbierilor, sens care trimite direct la Navigatorii Astrali, care, în străvechime aterizau și decolau de aici.
     Am dovedit, în capitolul consacrat Egiptului, că piramidele de la Gizeh sunt aliniamente de semnalizare pentru aeronave. Tot ca un punct călăuzitor poate fi socotită și piramida de la Saqqara, construită în trepte. În anul 1898, lângă această superbă piramidă s-a descoperit un artefact de lemn, care este o machetă clară a unui avion modern, cu coada realizată pe verticală și cu aripile asamblate, ca astăzi. Hieroglifele de pe această machetă înseamnă ”Darul lui Amon”, iar pe cele trei papirusuri găsite în apropiere scrie ”Vreau să zbor”.


                                                       Macheta unui avion de la Saqqara

     Amon sau Ammon era Zeul Suprem al preoților tebani, în religia egipteană, fiind și Zeu al Soarelui.
     De altminteri, străvechile temple și palate din Egipt, care era al optulea principat atlant, abundă în imagini cu aparate de zbor, inclusiv capsule spațiale!


                                              Capsulă spațială în văzduhul Egiptului antic

     La urma urmelor, aparatele de zbor din Neolitic explică și cum de au putut să cucerească Atlanții, pe rând, întreaga planetă. Cine dintre pământenii de atunci ar fi îndrăznit a-i înfrunta pe Navigatorii Spațiali? De aceea, nici nu există urme ale unor războaie de anvergură din mileniul al VI-lea î.e.n., când s-a întemeiat Primul Imperiu Atlant.


                                                 Aeronavele și submarinul de la Abydos

     După toate acestea, nu mai e de mirare că în templul din anticul oraș egiptean Abydos, îndărătul unor texte hieroglifice de pe frontispiciul unei coloane, care s-au desprins datorită infiltrațiilor apelor Nilului, a apărut o gravură cu mult mai veche, înfățișând în detaliu un elicopter, un submarin și încă două aparate de zbor.
     Și dacă argumentele prezentate până aici, cu privire la Navigatorii Astrali nu ar fi de ajuns, atunci să apară, în sfârșit, și o pagină din Sfânta Scriptură a Atlanților, cea mai lămuritoare, ce va fi însă prezentată pe larg mai târziu. Este scrisă și cu litere, ce seamănă cu cele grecești și latine, și cu ideograme, spre a tăinui unele întâmplări. Să se mai spună că alfabetul a fost creat de Fenicieni!


                                              O pagină din Cartea Sacră a Atlanților

     Sus, în câmpul ceresc, stau de strajă Soarele Amazoanelor și Luna Moesienilor, care apar și în toate stemele de mai târziu ale Țărilor Române. Imediat sub inscripția dintre cei doi aștri divini, apare o altă inscripție, care se citește în bustrofedon de două ori: ROA VIL I ATLANTAI I AT NAL TAI I LI VAOR. Traducerea: ”Sfânta Scriptură a Atlanților, cei care străbat văzduhul cu aparatele lor”. Sub această inscripție se vede un soi de avion, cu tren de aterizare, iar în fața acestuia, un personaj în nacelă!
     Ei, ce spuneți, boieri dumneavoastră?

                                                                                                           Adrian Bucurescu

luni, 10 aprilie 2017

Semn rău






Bate vântul rece-n secera de-argint.
Doamne, lumânările prin sat se sting!
Sună clopoțeii mieilor: cling-tling!

Cruci s-au clătinat.
Ninge-n cioburile de tămâiat.
Vine sora Diochiului
pe cal alb.
Are la oblânc seceră de-argint.
Doamne, candele-n odăi se sting!
Calul îngenunche în fiecare poartă.
Sună clopote de gheață-n mlaștină: dang-ding!


                                                          Adrian Bucurescu

duminică, 9 aprilie 2017

Izvorul Înțelepciunii





          Tăblițele dacice de la Sinaia

IPPE O SOONS MISI O TEHA OS HOMO PEROP ON MYSTEOH. POL IPPE OSLI ZAMOLX TIOS MERESIE EME POPIM. LU ZAMOELX EOY CAVYRI PERMO DAMER. LOTRO ZOG I MINOSO ONO NISYTIYO DROONZO ON ZAMOLX IOY SIHAITO ON SIGNO OTI SAY. SPYCO PITAGORASO.

     Tălmăcirea:

     Izvorul Înțelepciunii vine din sufletul omului harnic și curat. Pe ape a mers Zalmoxis, Domnul Măreț și Sfânt. De la Zalmoxis va veni mereu înțelepciunea.
     Stăpânul tâlharilor s-a mâniat că niște zdrențăroși pe Zalmoxis cu săgețile L-au rănit, la Apa Frumoasă. Așa a spus Pythagoras. 

     Lexic:

IPPE - ”izvor”; cf. rom. apă;
O SOONS - ”al înțelepciunii”; cf. lat. sensus ”simțire; conștiință; sentiment; inteligență; sens; înțeles”;
MISI - ”vine”; cf. rom. Mesia; lat. missio ”trimitere”;
O TEHA - ”din sufletul”; cf. rom. duh;
OS HOMO - ”al omului”; cf. rom. își; om;
PEROP - ”grăbit; harnic; vrednic; viteaz”; cf. rom. pripă; slav. borba ”luptă”;
ON MYSTEOH - ”curat; pur; dalb”; cf. rom. mesteacăn; lat. mysticus ”mistic; consacrat misteriilor”;
POL - ”peste; mult”; cf. rom. pol ”20”; fală; a se făli; foale;
IPPE - ”ape”;
OSLI - ”a mers”; cf. rom. a vâsli;
ZAMOLX - ”Zalmoxis”;
TIOS - ”domnul”; cf. lat. Deus ”zeu; divinitate; persoană importantă”; gr. Theos ”Zeu; Dumnezeu”;
MERESIE - ”mare; măreț”; cf. rom. măreție;
EME - ”și”; cf. alban. me ”cu”;
POPIM - ”sfânt; curat; măreț; a cinsti”; cf. rom. popă; a pupa;
LU ZAMOELX - ”de la Zalmoxis”;
EOY CAVYRI - ”va veni; va descinde”; cf. rom. a coborî;
PERMO - ”mereu; permanent”; cf. rom. vreme;
DAMER - ”înțelepciune”; cf. rom. a se dumiri;
LOTRO - ”al tâlharilor; de hoți”; cf. rom. lotru; a lătra;
ZOG - ”stăpân”; cf. alb. Zog ”Dumnezeu; stăpân; domn”;
I MINOSO - ”s-a mâniat”; cf. rom. mânios;
ONO NISITIYO - ”că niște”; cf. rom. niște;
DROONZO - ”zdrențăroși; nespălați”; cf. rom. treanță, zdreanță; trânji ”hemoroizi”;
ON ZAMOLX - ”pe Zalmoxis”;
IO Y SIHAITO - ”cu săgețile lor”; cf. rom. îi; săgeată; a săgeta;
ON SIGNO - ”l-au rănit”; cf. lat. signum ”semn; pecetei”;
OTI - ”la apa”; cf. rom.ud; a uda; alb. ujt ”apă”;
SAY - ”frumoasă; strălucitoare”; cf. rom. zai ”polei”;
SPYCO - ”(așa) a spus”; cf. engl. speak ”a vorbi”;
PITAGORASO - ”Pythagoras”.

                           Adrian Bucurescu - Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005