Jertfa lui Zalmoxis

         Tăbliță dacică de la Sinaia

     Textul începe cu numeralele de la 1 la 31, reprezentând anii pe care-I împlinise Apollon-Zalmoxis când a fost ucis de Scyți. Pe Valea Timocului este atestată o fortăreață getică numită TRI-DETITI-LI-US ”Treizeci și Unu”, restaurată de împăratul bizantin Iustinian.

(...) AH SLU SAGET DAVON. FY DYZY A DONTEO. SY FUE ONSOY O SETYOY EOY DYOS. DOHSO ON ACSO USIGA ISSEI YOURO DA-HYE-UD-TESITY S(I)Z SELT TYP OTE.
DYTI SOSALO LUO TROPEU SOEDUO E DIOSO NOBALO SYEO. PUELUE DYO ZOE EYLO DAVO GETO SOELO SARMY GETUSO.

     Tălmăcire:

     (...) Ah, dușmanii L-au săgetat pe Cel Divin! Era o zi de sărbătoare. Și a fost aceasta într-a șaptea din zile. S-au dus la acei ucigași cei doisprezece judecători și i-au aruncat în Apa Sfântă. Au luat cei șase al Lui trup minunat. Și îndrăgit conducător a fost. Fiul Și-a dat viața pentru Țara Geților. A întocmit Legământul Vitejilor.

                              Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

Hanul cu șindrilă roșie

        

Bem la Crâșma Roșie din pocaluri
negre cu picioarele de lemn
Miruiți în zaiafet și baluri
Crai copii avem pe frunte semn

Reci privim la dansatoarea goală
și-o vopsim cu vin de mii de ani
Triști sorbim și evgheniți de boală
dăm să bea și bandei de golani

Vine ins schilod la masa-augustă
cere vin și nu poate să-l bea
ia din iriși gânduri ni le gustă
mag geambaș ne vinde în cafea

I-a venit buiestrul șchiop în urmă
și l-a luat în dinți și duși au fost
S-au pornit ghitarele în turmă
și-am uitat devreme dacă-i post

Și sorbim veninul din pocaluri
negre cu picioarele de lemn
La fereastră vremea: valuri-valuri
Crai copii păstrăm pe frunte semn.


                           Adrian Bucurescu


     P. S. Aceste stihuri au fost publicate în revista ”Luceafărul”, la 24 Ianuarie 1970, la rubrica de ”Cei mai tineri autori”.

Domnița din U

Barbară noapte și sublimă noapte
e aur în tivul mătăniilor coapte
a trecut pajura oarbă vâslind
tot pe la margine de colind
rea domnița mă farmecă-n cerb
iarba mumă jelește superb
coarnele mele geaba sunt de rubin
e moarte-n săgeata de la cherubin.


                                                             Adrian Bucurescu


     P. S. Aceste versuri au apărut mai întâi la 24 Ianuarie 1970, în revista ”Luceafărul”, la rubrica intitulată ”Cei mai tineri autori”. 

Tăblițele dacice de la Sinaia

          < În Heliștea Vântului >

BASORYO MATOSO GHETO ION SETYVO. LUSTO CO FORIEO REHETO RYPON MAHELO SIT. FUCOTO SO HEO NON. TU L(U)NEOS GUE MUNTO MOIUMANOS. GHETO D-UNI ZABESO OA PROMEOSO FEIO A PUHATIU E DELOS PATOE O REGHET ERO REGA HYONS. TRYO CUDUN DU UIAIENI SOAEMUTO MULTUE PR(I)NSEO SYEATO. TAUFUE MAHELOE DUMUN. ERA UN GHICUE HOR GNA SONGHEN AO SORUAE MATOSO BAZORIU. MONDAO REH ETERN A YST R(O)MUON SARO GHETO. 

     Traducerea:

     Pe Cel Divin o doamnă a Geților L-a crescut. Fiul cu curaj S-a ridicat ca să doboare nelegiuiții, înfruntându-i. A făcut ca în hău ce e sus să alunece (și) ca munții să se miște. 
     Geții noștri spuneau despre Făt Frumos și Nobil că pe colină S-a retras, în Împărăția Vântului, domnind ca un Zeu.
     Trei înfumurați de departe au tăbărât peste prinț ca să-L taie. În tufe nelegiuiții s-au ascuns. 
     Era o prezicere, odată, pe care a spus-o a Lui soră mamei Divinilor. Lumea se va închina veșnic la acest Conducător Suprem al Geților. 

                           Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

     Moment zgubilitic

          Cioca-boca

No, Aurora Pețan
Joacă țurca pe tăpșan
Cu moș Piso din Napoca -
Cioca-boca, cioca-boca...
Moșul se spală pe mâini
Și taie frunze la câini,
Apoi cântă la chitară
Lui Tokes Laszlo-n maghiară,
Încât taica episcopul
Joacă ceardașul cu mopul,
Iar Cătălin Borangic
Cântă manele pe dric;
Manele nu plagiază,
Ci el însuși le creează.
Lipsește Dan Turturică,
Expirat, minte peltică.

     Morala:
Cavalerii teutoni
Purtau faruri la șoșoni.

               Adrian Bucurescu

În Ziua Vânătorii

 

        
     DOPA KAPO DIO SA VELIO AYO SORSO SERINA. GLOTO ARMOSA DAV SIRMIO DROMIHTO CROMOS POLTA VIO LO NATO IS ORA HAGIO. ORU SI SEGETA VRENO DEN OS GHEOTO. SAR MOGATO DAV SCHYT GET! 
     Rândul de jos:
KOS IRA SARMIGITIOSA TOPO. 

     Traducerea:

     A băut Domnul Zeu cu sete apă din Izvorul Tămăduirii. Toți războinicii din cetate l-au sfătuit pe conducătorul cel gras să-I ridice viața Celui Născut în Tărâmul Divin. Tânărul de săgeată a fost rănit, în Ziua Vânătorii. Domnule Magnific, dă iscusință vitejilor!
     Rândul de jos:
Când era Sarmizegetusa în floare.

                                 Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005
   

          Hotar

Sufletul nostru cumpănă este...
Susură-n lanuri veche poveste.

Păsări se sting, iarba descântă,
Cornul de aur sub ghizduri cântă.

Gânduri pe rând se desprind spre ceruri,
Steaua Polară vede din geruri.

Pulberea zace-n drumuri de dor,
Năvalnici, ochii negurii dor.

Duce-ne-om d-aduce-l-om iar
Sufletul nostru pierdut prin jar.

                                                      Adrian Bucurescu

     P. S. Aceste versuri au fost publicate în ”Stăruința”, revista Liceului Teoretic Urziceni, Octombrie 1968