miercuri, 12 octombrie 2016
Mihai Eminescu
Sonete. 1
Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii;
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri.
Deodat-aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.
luni, 10 octombrie 2016
Сергей Есенин / Serghei Esenin
"Мне осталась одна забава..." / "Doar o distracţie mai am pe lume..."
Doar o distracţie mai am pe lume:
Deştele-n gură - şi şuierul viu.
Am fost certat pentru prostul renume
De neruşinat şi scandalagiu.
Ah! Ce mare pagubă pentru mine!
Multe am pierdut în viaţă cu haz.
C-am crezut în Domnul mi-e ruşine,
Iar că nu mai cred acum mi-e necaz.
Aurite, necuprinse depărtări!
Arde tot urâtul vieţii mele.
În desfrâu am făcut scandal deseori,
Ca să ardă patimile-mi grele.
Darul poetului - s-aline, să rănească,
Fatală-i e pecetea, fatal al său cuvânt.
Un alb trandafir cu o broască
Am vrut să cunun pe pământ.
De, nu s-a înţeles, nu s-a brodit
În zile trandafirii acest ţel.
Dar dacă dracii în suflet s-au cuibărit
Înseamnă că şi îngerii au trăit în el.
Plecând cu el într-un alt ţinut,
Pentru aceste nelinişti senine,
Aş dori, în ultimul minut,
Să le cer celor ce-or fi cu mine,
Pentru greaua mea vină lumească,
Pentru necredinţa în bucurie şi-n spor,
Să mă pună în cămaşă rusească,
Să mă lase sub icoane să mor.
1923
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
duminică, 9 octombrie 2016
Istoria magică
Blesteme nerostite
Forţa magică a versurilor i-a făcut pe Românii din vechime să transpună unele blesteme în ritmuri şi rime:
Cine iubeşte şi lasă
Dumnezeu să-i dea pedeapsă:
Aibă casa cucului
Şi liniştea vântului,
Târâişul şarpelui
Şi pasul gândacului,
Pulberea pământului!
În afara blestemelor rostite, Românii pomenesc şi de cele nerostite, care uneori se prind mai repede şi sunt mai primejdioase decât primele. Astfel, în "Letopiseţul Ţării Moldovei", cronicarul Miron Costin consemnează unele evenimente legate de moartea voievodului Barnovschi: "Zac. 11. Au priceputu Barnovschii-Vodă cu câteva dzile perirea sa, şi amu din chisoare (că-l închisesă cu câteva dzile vizirul cu porunca împărăţiei), scrisesă o carte aicea în ţară la îmmă-sa, care carte pre cuventele lui s-au cunoscutu că era asupra morţii aceia scrisoare. Şi aşea, într-o dzi l-au luatu de la împărăţiile şi, la vederea divanului, prăvindu şi singur împăratul pe fereastră perirea lui, i-au tăiat capul. Iară boierii, o samă den capete, era închişi şi aştepta şi ei din ceas în ceas perirea, iară ceilalţi boieri mai de gios şi gloatele, ce era toţi spăimaţi de grijea morţii, pen toate unghiurile ascunşi, au petrecut câteva zile cu mare grije. Zac. 12. Nu putem să trecem cu pomenirea nişte tămplări ce s-au prilejitu în Ţarigrad, după perirea cestui domnu, care, nu numai în ţară aicea, ce plin este Ţarigradul până astădzi. De un cal al lui Barnovschii-Vodă, ducându-l la grajdiuri împărăteşti, după perirea lui, în ceieş dzi s-au trântitu calul gios şi au muritu în locu. Şi a doa dzi noaptea au arsu şi Ţarigradul până (câteva) mii de case. Acestea că s-au tâmplatu ori că s-au tâmplatu atuncea ce se poate prileji şi altă dată, ori s-au mai prilejit ori că au arătat Dumnedzău sânge nevinovat, că era Barnovschii om dumnedzăierescu şi mare rugătoriu spre Dumnedzău. De care mărturisiia Toma vornicul, fiindu postelnic al doilea la dânsul, că în multe nopţi l-au zăritu pe la miiadzănoapte îngenunchiatu înaintea icoanei la rugă, cu mare osârdiie".
Adrian Bucurescu
vineri, 7 octombrie 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)