Istoria magică

  

          Blesteme nerostite

     Forţa magică a versurilor i-a făcut pe Românii din vechime să transpună unele blesteme în ritmuri şi rime:
Cine iubeşte şi lasă
Dumnezeu să-i dea pedeapsă:
Aibă casa cucului
Şi liniştea vântului,
Târâişul şarpelui
Şi pasul gândacului,
Pulberea pământului!
     În afara blestemelor rostite, Românii pomenesc şi de cele nerostite, care uneori se prind mai repede şi sunt mai primejdioase decât primele. Astfel, în "Letopiseţul Ţării Moldovei", cronicarul Miron Costin consemnează unele evenimente legate de moartea voievodului Barnovschi: "Zac. 11. Au priceputu Barnovschii-Vodă cu câteva dzile perirea sa, şi amu din chisoare (că-l închisesă cu câteva dzile vizirul cu porunca împărăţiei), scrisesă o carte aicea în ţară la îmmă-sa, care carte pre cuventele lui s-au cunoscutu că era asupra morţii aceia scrisoare. Şi aşea, într-o dzi l-au luatu de la împărăţiile şi, la vederea divanului, prăvindu şi singur împăratul pe fereastră perirea lui, i-au tăiat capul. Iară boierii, o samă den capete, era închişi şi aştepta şi ei din ceas în ceas perirea, iară ceilalţi boieri mai de gios şi gloatele, ce era toţi spăimaţi de grijea morţii, pen toate unghiurile ascunşi, au petrecut câteva zile cu mare grije. Zac. 12. Nu putem să trecem cu pomenirea nişte tămplări ce s-au prilejitu în Ţarigrad, după perirea cestui domnu, care, nu numai în ţară aicea, ce plin este Ţarigradul până astădzi. De un cal al lui Barnovschii-Vodă, ducându-l la grajdiuri împărăteşti, după perirea lui, în ceieş dzi s-au trântitu calul gios şi au muritu în locu. Şi a doa dzi noaptea au arsu şi Ţarigradul până (câteva) mii de case. Acestea că s-au tâmplatu ori că s-au tâmplatu atuncea ce se poate prileji şi altă dată, ori s-au mai prilejit ori că au arătat Dumnedzău sânge nevinovat, că era Barnovschii om dumnedzăierescu şi mare rugătoriu spre Dumnedzău. De care mărturisiia Toma vornicul, fiindu postelnic al doilea la dânsul, că în multe nopţi l-au zăritu pe la miiadzănoapte îngenunchiatu înaintea icoanei la rugă, cu mare osârdiie". 

                                                                                                           Adrian Bucurescu