vineri, 16 septembrie 2016
Radu Sânger
În amintirea unui străbun de-al meu, haiduc
Nu-n hrisoave, ci-n legende mi-am aflat străbun de slavă,
care-mpărăţea câmpia, fără niciun bob zăbavă.
Era cruce de voinic şi-o fi avut ochi de înger,
de-l iubeau mândrele toate pe haiducul Radu Sânger.
Mi-l închipui noaptea-n codru cu hangerul plin de sânge,
pe când Luna sub bărbie o basma-nflorată-şi strânge,
iar pe nori, într-o trăsură trasă de năvalnici cai,
chiar Valahia grăbeşte cu o jalbă către Rai:
că-ndrăcitu-s-au turcimea, Fanarul şi Sfetagora
şi prea des strigoii, noaptea, la răspântii încing hora,
ci să-i ierte Milostiva, Neprihănita Mărie,
pe Românii ce ales-au să petreacă-n haiducie.
Radule, poate în ceruri ţi-o fi stepena de înger.
De la tine am mândria, Radule, Radule Sânger;
că-n mirază fermecată eu mă văd moştenitorul
care-nfruntă cu haiducii potera și imbrohorul.
Că şi eu tot din pruncie Răzvrătirii îi duc dorul.
Adrian Bucurescu
Сергей Есенин / Serghei Esenin
"Вечер черные брови насепил..." / "Seara negrele-i sprâncene a coborât...”
Seara negrele-i sprâncene a coborât.
Nişte cai stau în curte înhămaţi.
Nu ieri, oare, tinereţea mi-am băut?
Nu ieri, oare, te-am iubit cu nesaţ?
Să nu fornăi, troică întârziată,
Fără urme viaţa noastră goni.
Poate, mâine, într-un pat de spital
Pentru totdeauna mă voi odihni.
Poate, mâine, cu totul altfel
Voi pleca, pe veci tămăduit.
Ascultând cântul ploii şi mălinul,
Omul cât trăieşte-i fericit.
Voi uita puterile întunecate,
Ce m-au chinuit şi m-au nenorocit.
Doar pe tine nu te voi uita,
Chip alintător! Chip îndrăgit!
Chiar dacă o voi iubi pe alta,
Chiar şi ei, de dragoste lovit,
Îi voi povesti de tine, scumpo,
Cum cândva iubită te-am numit.
Îi voi spune cum ne-a trecut viaţa,
Parcă n-ar fi fost decât o boare...
Cap al meu, neînfricarea mea
Pentru ce mi-o asupreşti tu, oare?
1923
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
miercuri, 14 septembrie 2016
Domnul de Rouă, la Biertan
La prima vedere, inscripţia de pe celebrul donariu descoperit la Biertan, judeţul Sibiu, este numai în limba latină: EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI. Traducerea: "Eu, Zenovius, am oferit (am depus) acest dar". Cercetând de ani de zile cultura strămoşilor noştri, am învăţat că inscripţiile lor au de obicei mai multe mesaje. Astfel, inscripţia de la Biertan nu doar că poate fi citită şi în dacă, dar această limbă este deja destul de apropiată de română. Iată o lectură dacică: E GOZE NO VIU S-VOT UM POSUI. Traducerea: "Fie ca niciun duşman din faţa mea să nu scape viu!"
Lexic:
E - "fie"; cf. rom. e;
GOZE - "duşman; rău; urât; boală; înţepătură; inflamare; umflare"; cf. rom. goz "gunoi"; gâză; guşă; Guzu (nume);
NO - "nu; niciun; nimeni"; cf. rom. nu; ne-;
VIU - "viu"; cf. rom. viu; vioi; latin. vivus "viu; în viaţă"; grec. vios "viaţă";
S-VOT - "din faţă; dinaintea; din (de) privire"; cf. rom. bot; bât "bunic; strămoş"; rus. vot "iată";
UM - "al meu; mie"; cf. rom. îmi;
POSUI - "a scăpa"; cf. rom. a păsui.
Cât priveşte slovele încercuite, ele aparţin vechiului nostru alfabet, aşa-zis "chirilic", şi pot fi citite astfel: I CHIRI "Celor Divini; Celor Minunaţi; Celor de Sus; Celor Superiori"; cf. rom. ei; îi; i-; hireş "arătos; celebru; chipeş; faimos; frumos; ilustru; mare; renumit; reputat; vestit"; chir "domn; cucon; jupân"; latin. carus ”scump; drag; iubit”; heros ”erou; semizeu”; herus ”stăpân; suveran”; alban. hir "farmec; graţie". Aceleaşi litere pot fi citite şi ca I RICHI "De la Rege"; cf. rom. rigă; rege; latin. rex, got. reiks ”rege”.
Aşadar, regele Zenovius a oferit donariul Zeilor!
Iată o altă lectură, tot dacică: EGO ZEN O VIUS VO TUMP O SUI E GOZE NOV I USVOT UM POSUI. Tălmăcirea: ”Eu, Domnul de Rouă (Apă), pe Tâmpa am ridicat un Templu (Lăcaș) Nou al Victoriei Neamului”; cf. latin. ego ”eu”; rom. zân ”divinitate; zeu”; zână; alban. zane ”zână”; zonje ”doamnă”; rom. baie; a (se) îmbăia; a bea; piuă ”adăpătoare; jgheab; vâltoate; instalație acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc.”; alban. vese ”rouă”; vesoj ”a cădea roua; a stropi”; rom. pe; Tâmpa; dâmb; a sui; a - art. adj.; o; casă; latin. cassis ”cască de metal”; casa ”colibă; bordei; baracă militară”; rom. nou; latin. novus ”nou”; rom. a izbuti; a izbândi; izbândă; îmi; alban. im ”meu”; latin. pusio ”băiețaș”; alban. fis ”neam; rudă; seminție; ascendență; trib”; ital. paese, franc. pays ”țară”.
Într-adevăr, pe muntele Tâmpa se mai văd și astăzi ruinele unei cetăți construite pe vechiul templu dacic. Numele medieval de Corona al Brașovului sugerează că acest oraș a fost o vreme curte domnească. Portretul Domnului de Rouă din grota de la Șinca Veche întărește această localizare. Acest mare conducător i-a izgonit pe Romani peste Dunăre, redându-i astfel Independența Daciei.
Și încă o citire: EGO ZEN O VIUS VO TUMP O SUI E GOZEN O VIUS VOTUM POSUI. Traducerea: ”Eu, Domnul de Rouă, din Mormânt mă voi ridica, spre a răzbuna (răsplăti) pe drept Suferințele Neamului”; cf. latin. ego; rom. zân; zână; alban. zane; zonje; rom. baie; a (se) îmbăia; a bea; piuă; alban. vese; vesoj; rom. pe; dâmb; latin. tumba ”groapă; mormânt”; rom. a (se) sui; KOSON; rom. a căzni; caznă; hasnă ”vistierie”; husăn, husân ”alică”; rom. o; a păsui; latin. pius ”legiuit; drept”; rom. a vătăma; patimă; a pătimi; vidmă; vădan(ă); latin. pusio; alban. fis; ital. paese, franc. pays ”țară”. Vino, doamne!
Adrian Bucurescu
Adrian Bucurescu
marți, 13 septembrie 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)