Uciderea Tânărului Zeu, în colinde geto-dacice

          În Ziua Vânătorii

DOPA CAPO DIO
SA VELIO
AYO
SORSO
SERINA.
GLOTO
ARMOSA
DAV SIRMIO
DROMIHTO
CROMOS
POLTA VIO
LO NATO
IS ORA
HAGIO.
ORU SI SEGETA
VRENO DEN
OS GHEOTO.
SAR MOGATO
DAV SCHYT GET!

     Traducere:

     A băut Domnul Zeu cu sete apă din Izvorul Tămăduirii. Toţi războinicii din cetate l-au sfătuit pe conducătorul cel gras să-I ridice viaţa Celui Născut pe Tărâmul Divin. Tânărul de o săgeată a fost rănit în Ziua Vânătorii. Domnule Magnific, dă iscusinţă vitejilor!

     Stabat Mater Dolorosa

MAT YII
PLOYH
DIO.
MAYHO
GHESO
E SOREGHEN
ISO
DIO
ALPEO
NOESOCO
CAPELO
SOTO
DE NORE HYT
PYLOGHE.
TODENO
FEA ZOTO
ONTIHY EPELYO
RODOYPO
NEYEMIE.
PYPYLYO
MOEHO
E LID SO SOHETO.
COEI LERYPO
EO
DEPYO
MAHIDONYE
PESYO.
PLOHO MATEO
SEDE OY
IS TRIEO
ON SOHITO
DY-ES ARMYSO.
DE TROGHE
EN ODAE IO
DENO.
SASE ORTIEGHE
TOPYZO
STIMHO
ONZO
RILIO.

     Traducerea:

     Măicuţa Îl plângea pe Zeu. Maica presimţise că va fi condamnat Acel Zeu Curat, născut din voinţa Stăpânului din Nori, într-un bordei de plugari. Totdeauna va fi Dumnezeu cel mai nobil, deasupra neamurilor. Fiuţul Maicii cel Fermecat a fost săgetat. Cei pociţi şi încuiaţi s-au sfătuit să-L chinuie. Plângea Mama Sfântă că cei trei L-au săgetat pe al Ei voinic. Cei dragi acasă L-au luat. Şase prieteni cu mânie i-au tăiat pe acei făptaşi.

                                         Adrian Bucurescu - Tainele tăbliţelor de la Sinaia, Editura Arhetip, 2005

Сергей Есенин / Serghei Esenin

                 Осень / Toamnă

Lin prin jnepenişul din viroage, cu sfială,
Toamna - roibă iapă - coama îşi ţesală.

Printre malurile ce râul îl cuprind
Se aud albastrele-i potcoave bocănind.

Vântul-sihastru cătilin hoinăreşte
Şi frunzişul din tăpşan îl urneşte,

Sărutând pe creanga scoruşului trist
Rănile roşii ale nevăzutului Christ.

                                                                                    1915

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Orfeu, răstignit - gemă tracică precreştină

Сергей Есенин / Serghei Esenin

               "Проплясал проплакал дождь весенний..." / "Ropotul primăverii a dansat, a plâns..."

Ropotul primăverii a dansat, a plâns,

     Apoi s-a făcut mic.

Mi-e urât cu tine, Serghei Esenin,

     Ochii să-i ridic.

Mi-e urât s-ascult sub pomii cereşti

     Aripi foşnind în vânt:

Cu cântecul tău nu trezeşti

     Strămoşii din pământ.

A legat şi a stârnit cuvântul

     Al vremii tale hău.

Nu în vânt, ci în cărţile grele

     Răsună visul tău.

Cineva îşi lasă umerii în jos

     De pizmă ros.

Cuiva-i e roşie seară lângă tine,

     Dar tu eşti de prisos.

Se frământă alde Briusov şi Blok,

     Alţii se zburlesc.

Dar ziua tot aşa răsare la loc,

     Iar clipele sclipesc.

Cântecele nu schimbă faţa lumii,

     Nu scutură frunze...

Pe veci îţi sunt pironite pe lemn

     Roşiile buze.

Pe veci stelarul tău Pilat îşi spală

     Mâinile ca fumul.

Eli, Eli, lama sabahtani,

     În amurg dă-mi drumul!

                                   1917

     Переводчик: Адриан Букуреску

     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Vârf de lance dacică, avers şi revers

Decebal

Sub un cer senin şi tandru, pe o fermecată culme,
spun că înflorea pe vremuri o cetate-ntr-o grădină
şi-n corolele albastre pui frumoşi de Daci anume
învăţau din leagăn doina ca şi dorul de lumină.

Între brazi crescut-a teafăr, într-un an cât alţii-n nouă,
Decebal, fala oştirii, şi-l aleseră ca rege -
pletele de aur, ochii de azur. Lăut în rouă,
fu ursit să-i fie ţării scut şi spadă după lege.

Şi-a venit în coifuri mândre mare oaste să-mpresoare
brazii noştri şi cetatea Sarmizegetusei sfinte,
şi-au căzut şi de o parte şi de alta, şi sub Soare
fulguia un dor de moarte înspre arcuri dinspre ţinte.

Spun că Decebal în luptă, din mândrie şi de jele,
L-a rugat cu foc în suflet pe Zalmoxis a-l preface
într-un zmeu, într-un balaur, dar Zalmoxis între stele
îl meni s-ajungă înger şi-n lumină să se-mbrace.

Noi ne închinăm şi astăzi, Decebal, măriei tale,
către Sarmizegetusa toţi urcăm treaptă cu treaptă.
Nu perit-au Dacii, încă n-am uitat regala cale,
şi zâmbim în faţa morţii, după datina cea dreaptă.


                                                      Adrian Bucurescu

Imagini sacre, pe coiful de la Coțofenești