Atacul de noapte al lui Vlad Țepeș

                                                           Tablou de Theodor Aman

Convoi în stepă

                                                           Tablou de Ivan Aivazovski

Eurydice și Orfeus

                                               Statuetă descoperită la Tărtăria

Băieți de băieți

Eu, în stânga, George Popescu, în dreapta, la Liceul din Urziceni

Texte proletcultiste de Nicolae Manolescu

     Creațiile celor trei poeți, altfel diferențiate individual, se așează însă în unele coordonate tipice, dintre care reținem deocamdată, ca simbol cuprinzător, lumina. Nu e doar incandescență a sufletului juvenil, ci un optimism funciar, bizuit pe o mare încredere în virtuțile epocii socialismului. (...) Constructorul comunismului cultivă lumina. În poezia celor mai tineri ea e mărturia unor infinite rezerve de entuziasm. Lumina e puritate, candoare, dar și dăruire optimistă idealului comunist. (...)

                                                         ”Trei poeți tineri”, Contemporanul, nr. 11, 16 martie 1962

     Elementele chiaburești, ostile, păstrează destul puterea chiar și în etapa următoare (reflectată în romane cum sînt Cuscrii de Al. I. Ghilia sau Zilele săptămînii de D. R. Popescu) în care asistăm totuși la un peisaj social modificat: gospodăria există și realitatea ei de belșug devine argumentul decisiv pentru atragerea mijlocașului. (...)

                                                         ”Proza colectivizării”, Contemporanul, nr. 15, 13 aprilie 1962

     Subliniind în cuvîntarea sa la ultima conferință pe țară a scriitorilor ”rolul de seamă al literaturii în formarea și educarea tineretului”, tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej spunea: ”Tînăra noastră generație are nevoie de opere care întruchipează idealurile pline de măreție ale epocii noastre, evocînd tradițiile glorioase de luptă ale poporului, ale clasei muncitoare...”. (...) Ce a însemnat Revoluția socialistă pentru tot acest tineret osîndit la nerealizare (sub burghezie) e ușor de înțeles. În peisajul țării, devenit un imens șantier, literatura a surprins nemaipomenit dezlănțuire de energii, munca trepidantă, entuziasmul sutelor de mii de tineri, închinînd o laudă tinereții...  o laudă efortului uman eliberat. (...) Devotamentul și eroismul acestor tineri, născuți și crescuți după Eliberare, educați în spiritul moralei comuniste, trebuie să facă obiectul unor opere pe măsura cerințelor epocii noastre.

                                                         ”Tineri muncitori în creația literară contemporană”, Contemporanul, nr. 18, 14 mai, 1962

     23 August a avut urmările cele mai profunde în literatura pusă în fața unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social și moral cu totul deosebit. Arta, hrănită secole întregi din negare, devine un mod de a afirma noul umanism socialist.
     Factorul hotărîtor al revoluționării literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structuralelor prefaceri sociale și politice, al unei noi realități, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complexe.
     Făcînd din creația literară o parte integrantă a cauzei generale a clasei muncitoare, ”o literatură cu adevărat liberă, legată fățiș de proletariat”, Partidul i-a ajutat pe scriitori să înțeleagă ce rol le revine în viața socială, în lupta pentru construirea și desăvîrșirea socialismului, aportul pe care îl pot aduce la făurirea și dezvoltarea conștiinței socialiste, la distrugerea vechii mentalități.
     Însușindu-și ideile marxism-leninismului, scriitorii au dobîndit o imagine justă, adecvată a esenței fenomenelor pe care le reflectă, a perspectivei evenimentelor pe care le trăiesc. (...)
     Întregul nostru front scriitoricesc a înțeles că literaturii noastre îi revine - așa cum spunea tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferința pe țară a scriitorilor, în cuvîntarea din 24 ianuarie 1962 - misiunea de mare răspundere de a contribui prin toată forța ei de înrîurire la formarea și dezvoltarea conștiinței socialiste, la făurirea omului nou, a moralei socialiste. (...)
              
                                                    ”Literatura română azi”, Contemporanul, nr. 34, 21 aug. 1964

                                                           

Toponimia Daciei: Creața Leșile

          Geții PIEPHEIGOI

     Am fost coleg de clasă, la Liceul Teoretic din Urziceni, cu George Theodor Popescu, cu care am rămas prieten până astăzi. S-a născut în Creața Leșile, denumire dintre cele mai ciudate, care nu mi-a dat pace vreme îndelungată. În prezent, satul lui natal nu se mai numește așa, ci... Vânători, toponim  banal, născocit de administrația comunistă, în vigoare și azi!
     Robotind eu de câteva zeci de ani pe moștenirea românească din graiurile geto-dacice, m-am întâlnit din nou cu... Creața Leșile, dibuindu-i în sfârșit tâlcurile.
     Astfel, acest sat de pe malul stâng al Mostiștei se află pe tărâmul unde hălăduiau cândva Geții PIEPHEIGOI sau PIEPHIGI, localizați în Vestul Bărăganului și Câmpia Vlăsiei. Etnonimul suferă mai multe tălmăciri, cum se întâmplă de obicei cu termenii geto-dacici:
     1. PI E PHEIGOI ”Care sunt Viteji; Care sunt Războinici; Care se bat; Care se apără; Cei care înțeapă; Cei care scrijelesc; Cei care scriu; Care au Carte; Care (se) cultivă”; cf. rom. pe; germ. was ”ce”; rom. e; fie; buiac ”răsfățat; zburdalnic; nebunatic; nechibzuit; exaltat; nebun; aiurit; petrecăreț; chefliu; exuberant; roditor”; paic ”soldat din garda personală a voievodului; sol; trimis; mesager”; pahaie ”om rău; speță rea”; buche ”slovă; literă”; Baicu, Voica, Voicu, Vuică (n.); alban. fajkua ”șoim”; bujk ”agricultor”; germ. Buch, engl. book ”carte”; germ. bei wache ”la pază”.
     2. PIE PHEIGOI ”Cărora le place Cartea (Învățătura)”; cf. rom. a (se) îmbia; voie; a voi; buche; germ. Buch, engl. book.
     3. PIEPHEIGOI ”Scris; Lectură; Carte; Cultivare; Superioritate; Înălțime; Vârf; Înțepătură; Cusătură; Țesătură; Încrengătură; Rămuriș; Vlăstari; Pui”; cf. rom. babac ”tată”; babacă ”mamă”; bobeică ”babă; runc; pisc păduros izolat”; pufoaică; boboc ”mugure; pui de pasăre”; Bobeica - un deal în jud. Iași.
     Mergând după tâlcurile de ”Scris; Carte; Rămuriș”, se vădește atestată o cetate getică, HERTOVALUS, cu felurite tălmăciri:
     1. HERTO VA LUS ”Împrejmuire cu (de) Copaci (Ramuri)”; cf. rom. curte; gard; pe; leasă ”desiș mare de pădure; împletitură de nuiele”; alban. lis ”stejar”; rus. les ”pădure”; franc. lys ”crin”.
     2. HERTO VA LUS ”Îngrădire cu Plante”; cf. rom. curte; gard; latin. hortus ”grădină; casă la țară”; rom. pe; leasă; alban. lis; rus. les; franc. lys.
     3. HERTO VA LUS ”Ocol cu Plante; Apărarea Plantelor”; cf. rom. curte; gard; latin. hortus; rom. pe; leasă; alban. lis; rus. les; franc. lys.
     4. HERTO VA LUS ”Cultivarea (Îngrijirea) Plantelor; Cartea cu Plante; Care tămăduiește cu Plante”; cf. rom. carte; latin. charta ”foaie de papirus pentru scris; (fig.) scriere; carte; scrisoare”; rom. pe; leasă; alban. lis; rus. les; franc. lys.

     5. HERTO VALUS ”Ocolit (Împrejmuit) de Ramuri (Încrengătură); În Mijlocul Pădurii; În Inima Vlăsiei”; cf. rom. curte; gard; Herța (top.); latin. hortus; cordis ”a(l) inimii”; germ. Herz, engl. heart ”inimă”; BLIS - o plantă medicinală dacică; rom. plasă; Vlăsia - numele unor codri întinși; alban. filiz ”lăstar; vlăstar”; pyll ”pădure”; pyllezoj ”a împăduri”.
     6. HER'TO VALUS ”Ocolul din Rămuriș; Cetatea Vlăsiei; Fortăreața (Forța) Pădurii; Cercul din Pădure; Tainele (la) Adăpost; Cartea din Ascunziș; Scriptura (Știința) Secretă”; cf. rom. curte; gard; criță (arh.) ”oțel”; creț; a (se) încreți; cretă; latin. hortus; charta; irl. creth ”poezie”; rom. plasă; Vlăsia; văl; a învălui; alban. filiz; pyllezoj.
     7. HERTO VALUS ”Bun (Strălucit) la Învățătură; Multă Carte”; cf. rom. carte; folos; bălașă ”o piatră prețioasă”; latin. plus ”mai mult”. 
     8. HERTOVALUS ”Scriere; Carte; Știință; Vrednicie; Forță; Fortăreață; Apărare; Adăpost; Ascunziș; Subteran”; cf. rom. hărtulie ”act; document”; cărțulie; horodovii ”de oraș; orășenesc”; hârtop, hârtoapă ”vizuină; bârlog; grotă; peșteră; râpă; groapă”; germ. Kartoffel, rus. kartofel ”cartof”.
     9. HER'TO UALUS >  *HERĂȚOUA LĂȘI > CREAȚA LEȘI > Creața Leșile. Articolul hotărât -le este o intervenție gramaticală românească.
    Prin tâlcurile de ”Carte; Slove Scriere”, este limpede că termenii getici PIEPHEIGOI și HERTOVALUS aparțin aceluiași trib. Un argument în plus pentru sensurile respective este denumirea unui sat vecin, Dascălu. Dacă s-ar găsi urme de locuire în vatra actualului sat Vânători, s-ar vădi că acolo a fost un sat, poate chiar un oraș antic.

     Dar și mai senzațional ar fi dacă tălmăcirile ”Scrierea Secretă; Cartea Plantelor”, privind satul care pe vremuri va fi fost în inima Vlăsiei, ar fi în legătură cu misteriosul ”Manuscris Voynich”, ilustrat din belșug cu plante, cu o scriere încă nedescifrată!
     Altminteri, din cele mai multe tâlcuri ale străvechiului toponim getic se înțelege de ce satul Creața Leșile era musai să dea un cărturar, un poet. Acesta este George Theodor Popescu, autor al mai multor volume de poezii. Am debutat amândoi, în anul 1968, în primul număr al revistei Liceului Teoretic din Urziceni, ”Stăruința”. De neuitat!

                                                                                                              Adrian Bucurescu
    
     

În fosta cetate dacică Porolisson

                                                                Pasionanta profesie de ziarist

                                                                                                   Foto: Florin Eșanu