Creațiile celor trei poeți, altfel diferențiate individual, se așează însă în unele coordonate tipice, dintre care reținem deocamdată, ca simbol cuprinzător, lumina. Nu e doar incandescență a sufletului juvenil, ci un optimism funciar, bizuit pe o mare încredere în virtuțile epocii socialismului. (...) Constructorul comunismului cultivă lumina. În poezia celor mai tineri ea e mărturia unor infinite rezerve de entuziasm. Lumina e puritate, candoare, dar și dăruire optimistă idealului comunist. (...)
”Trei poeți tineri”, Contemporanul, nr. 11, 16 martie 1962
Elementele chiaburești, ostile, păstrează destul puterea chiar și în etapa următoare (reflectată în romane cum sînt Cuscrii de Al. I. Ghilia sau Zilele săptămînii de D. R. Popescu) în care asistăm totuși la un peisaj social modificat: gospodăria există și realitatea ei de belșug devine argumentul decisiv pentru atragerea mijlocașului. (...)
”Proza colectivizării”, Contemporanul, nr. 15, 13 aprilie 1962
Subliniind în cuvîntarea sa la ultima conferință pe țară a scriitorilor ”rolul de seamă al literaturii în formarea și educarea tineretului”, tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej spunea: ”Tînăra noastră generație are nevoie de opere care întruchipează idealurile pline de măreție ale epocii noastre, evocînd tradițiile glorioase de luptă ale poporului, ale clasei muncitoare...”. (...) Ce a însemnat Revoluția socialistă pentru tot acest tineret osîndit la nerealizare (sub burghezie) e ușor de înțeles. În peisajul țării, devenit un imens șantier, literatura a surprins nemaipomenit dezlănțuire de energii, munca trepidantă, entuziasmul sutelor de mii de tineri, închinînd o laudă tinereții... o laudă efortului uman eliberat. (...) Devotamentul și eroismul acestor tineri, născuți și crescuți după Eliberare, educați în spiritul moralei comuniste, trebuie să facă obiectul unor opere pe măsura cerințelor epocii noastre.
”Tineri muncitori în creația literară contemporană”, Contemporanul, nr. 18, 14 mai, 1962
23 August a avut urmările cele mai profunde în literatura pusă în fața unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social și moral cu totul deosebit. Arta, hrănită secole întregi din negare, devine un mod de a afirma noul umanism socialist.
Factorul hotărîtor al revoluționării literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structuralelor prefaceri sociale și politice, al unei noi realități, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complexe.
Făcînd din creația literară o parte integrantă a cauzei generale a clasei muncitoare, ”o literatură cu adevărat liberă, legată fățiș de proletariat”, Partidul i-a ajutat pe scriitori să înțeleagă ce rol le revine în viața socială, în lupta pentru construirea și desăvîrșirea socialismului, aportul pe care îl pot aduce la făurirea și dezvoltarea conștiinței socialiste, la distrugerea vechii mentalități.
Însușindu-și ideile marxism-leninismului, scriitorii au dobîndit o imagine justă, adecvată a esenței fenomenelor pe care le reflectă, a perspectivei evenimentelor pe care le trăiesc. (...)
Întregul nostru front scriitoricesc a înțeles că literaturii noastre îi revine - așa cum spunea tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferința pe țară a scriitorilor, în cuvîntarea din 24 ianuarie 1962 - misiunea de mare răspundere de a contribui prin toată forța ei de înrîurire la formarea și dezvoltarea conștiinței socialiste, la făurirea omului nou, a moralei socialiste. (...)
”Literatura română azi”, Contemporanul, nr. 34, 21 aug. 1964
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu