GETICA

De ce a fost ucis Ioan Petru Culianu

     O crimă rituală

          Ioan Petru Culianu către Paul Goma: 

     Dragă Paul,

     (...)
     Un alt lucru important e că, trebuind să scriu despre Zalmoxis, îl redescopăr pe Zalmoxis. Și trebuie să spun, ca ”junimist”; spirit critic și raționalist în mărunțișuri, că toți idioții tracomani din ultima vreme habar nu au pe ce au pus mâna. Statul dac al lui Burebista a fost realmente o teocrație perfect comparabilă cu altele și chiar mai interesantă decât ele, fiind bazată pe niște doctrine astronomice și calendaristice a căror complexitate de-abia o întrezărim... Iar Zalmoxis a fost o figură mult mai transparentă decât cred și ”misticii” (ca Ioan Coman) și ”știentologii” (ca I. I. Rusu sau Hadrianus Daicovicius). Iată-mă așadar tracofil - dar ”independent”. Și iată, de exemplu, un ”subiect” pe care odată va trebui să-l abordăm neapărat.Nu atât din patriotism deplasat, ci fiindcă este realmente din cale afară de interesant (comercial vorbind) și neexploatat. Deși, desigur, nu pare.
     Iată cum m-am întors din nou la poveștile mele... Ce degradare raționalistă, însă, acel ”Zamolxe, Mister păgân” a lui Blaga! A devenit un simplu discurs asupra puterii! Și cu excepția binecunoscutului articol al lui M. Eliade, câte tâmpenii nu s-au scris despre prietenul nostru, ursulețul Zalmoxis (după cum știți, purta o blană de urs)!
     Pentru a evita să devin penibil cu ”subiectele” mele egocentrice, să le lăsăm în plata lui Zalmoxis (dar nu și a lui Ion Gheorghe, schizofren totuși benign față de aceia de la putere). Deduc din scrisoare că aceștia din urmă nu vă prea lasă în pace. Dar așteptăm să vedem aceste lucruri pe văzute. La revedere (...).
     
     * Ioan Petru Culianu s-a născut la 5 Ianuarie 1950, la Iași. A urmat Facultatea de Litere a Universității din București. Fiind membru P.C.R., a primit o bursă, reușind să plece din țară, în Iulie 1972, la cursurile de vară de la Perugia, Italia. A fost istoric al religiilor, scriitor și eseist. A fost și profesor de istoria religiilor invitat la Divinity School, University of Chicago. Discipol și protejat al lui Mircea Eliade. A fost asasinat prin împușcare, la 21 Mai 1991, într-o toaletă din clădirea Universității din Chicago, după ce primise cartea verde și urma să fie angajat ca profesor asociat la Divinity School.
     ** Rândurile de mai sus au fost scrise și trimise în anul 1983.
     *** Scrisoarea a fost publicată în revista ”Vatra”, nr. 279, Iunie 1994.
     **** Împușcarea într-o toaletă este o crimă rituală, pusă la cale de cei care vor să pună în umbră cultul lui Zalmoxis, care de altminteri s-a perpetuat până în zilele noastre, grație Solomonarilor. Se pare că profesorul I. P. Culianu scria o carte despre Zeii Daciei, al cărei manuscris, cum era de așteptat, a dispărut. Prestigiul savantului ar fi făcut ca o mărturisire de credință față de Zalmoxis să zguduie lumea științifică și să pună pe gânduri pe mulți alții.
     ***** Vânătoarea de zalmoxieni continuă, mai ales prin încercările de a minimaliza documentele și cercetările legate de istoria și cultura Daciei, adică de a-i face cât mai puțin vizibili pe autorii care izbutesc să publice lucrări privitoare la acestea. Este doar unul din aspectele ”corectitudinii politice”, de multe ori mai ticăloasă decât ideologia comunistă. Oricum, Ioan Petru Culianu era anticomunist și monarhist declarat, iar articolele sale de după Evenimentele din Decembrie 1989 atacau din plin regimul instaurat în România de Ion Iliescu și haita lui, la ordinele Moscovei. Toate acestea i-au înfuriat la culme pe k.g.b.-iști și pe securiști. De ce ancheta asupra asasinării acestui erou al nostru nu mai continuă?
     Și totuși,  ADEVĂRUL VA ÎNVINGE!
                               
                                                                                                       Adrian Bucurescu
                                     

          Atenție: Mâine voi dezvălui misterul morții savantului Ioan Petru Culianu, geniul admirator al lui Zalmoxis!

Luptele din Dobrogea

     TYOR NATO DYO OROELIU DA SOVA CHYREN VYSYCA AYO JEOT. DYON ȘIM ȘYT ȚE UTI POF SON SUYU. PORTO DEGYO PATE-LA PANTEDA TO SONTA DAPYGYU. MATO DAVU ȚOPA DA VYE.

     Traducerea:

     Tyor, fiul domnului Oroeliu, de neamurile regelui Pisică a fost doborât. Viteazul cel Mare, mânios, de la Apa Divină s-a ridicat. A plecat Degyo la război, convins de conducătorul Dapyx. Mai-marii țării l-au rugat să vină.

     Lexic:

TYOR - ”Taurul”;
NATO - ”fiul”; cf. lat. natus ”fiu; copil”;
DYO - ”domnului”; cf. rom. zeu; tui ”însemn de învestitură a voievodului”; lat. deus ”zeu; stăpân”;
OROELIU - ”Vulturul”; cf. rom. Orlea (loc.); slav. orilu ”vultur”;
DA SOVA - ”de neamurile; de familia”; cf. rom. de; sobă (reg.) ”casă”; Sava, Savu (n.); got. sibja ”familie”;
CHYREN - ”rege; împărat”; cf. rom. coroană; a (se) încorona; Corina, Chiran, Guran (n.); Cherana, Goranu (loc.);
VYSYCA - ”pisică; lynx”;
AYO JEOT - ”a fost doborât”; cf. rom. îi; alban. zhyt ”a (se) scufunda”;
DYON - ”viteaz; războinic”; cf. rom. daună; a dăuna; tăun;
ȘIM - ”cei (mai) mari”; cf. rom. de seamă; șoim; alban. shume ”mult; foarte”;
ȘYT - ”mânios; rău”; cf. rom. șuț ”hoț”; ciudă; ciot; cioată; ciut;
ȚE UTI - ”de la apa”; cf. rom. ce; ci; ud; a uda; alban. ujt ”apă”;
POF - ”divin(ă); sfânt(ă); cf. rom. popă;
SON SUYU - ”s-a ridicat”; cf. rom. sine; a (se) sui;
PORTO - ”a pleca; a (se) duce”; cf. rom. a purta;
DEGYO - ”conducător; mai mare;; cf. rom. mai dihai;
PATE-LA - ”la război”; cf. rom. a (se) bate; bâtă; la; bătălie; poteră;
PANTEDA - ”convins; încrezător”; cf. alban. pandeh ”a crede”; bindes ”convingător”; i bindur ”convins”;
TO SONTA - ”de conducător”; cf. rom. de; alban. sundoj ”a domina”;
DAPYGYU - ”îndemânatic; meșter”; cf. rom. dibaci; a tăbăci;
MATO - ”mai mari”; cf. rom. moț; moțat; alban. i madh ”mare”;
DAVO - ”țării; neamului”; cf. rom. teapă;
ȚOPA - ”au chemat”; cf. rom. a țipa; Țopa (n.);
DA VYE - ”să vină”; cf. rom. de; să vie; alban. vij ”a veni”.


                                       Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

Moment zgubilitic

          Se mărită Mona mea

Frunzuliță trei galoși,
Pentru ochii ei frumoși
Am ciordit un milion
Și-am intrat la pansion.

     Refren:

     Aoleu,
     Ce să mă fac, Doamne, eu?
     Se mărită Mona mea,
     Nu știu, Doamne, ce-i cu ea.

Și-am zis verde musaca,
Și-a venit un Mustafa
Și-a umplut-o de parai,
Iar eu n-am nici de mălai.

Și-am zis verde tuse seacă,
Nu mai am nici blugi, nici geacă,
N-am nici Kent, n-am nici valută,
Nici pușcă s-o lase mută.

Monico din Militari,
Pentru țâțele-alea mari
M-am caftit cu trei gagii,
De-am rămas fără gingii.

Mono cu nasul fudul,
Vedea-te-aș la Istanbul
Cum cerșești paralele!
Lovi-te-ar damblalele!

Cum mi-ai dat mie papucii,
Să te scuipe bașbuzucii,
Să te bage la ospici,
Să-ți iasă din ochi furnici!

Și să ai picior de lemn,
Că n-ai vrut un bărbat demn!
S-ai mână de ebonită,
Că tu nu ai fost cinstită!


                       Adrian Bucurescu

     Povestea vorbei

          A nimeri ca Ieremia cu oiștea-n gard

     Mărturisesc că-l caut de multă vreme pe Ieremia care a dat cu oiștea-n gard, și m-am tot întrebat cum de a ajuns celebru în toată țara. Că doar n-o fi fost singurul căruia să i se fi întâmplat asemenea minune!
     De data aceasta cred că l-am dibuit. Tot cercetând istoria și cultura strămoșilor noștri antici, am remarcat și o plantă dacică medicinală, cu denumirea AURIMETELLUM, care are mai multe sensuri, între care și A URIME TELLUM ”Care (se) apără în luptă; Care prevede bătăliile; Care se pregătește de război (dezatsru)”; cf. rom. armă; armie (arh.) ”armată”; grec. orama ”privire”; horama ”vedere; priveliște”; latin. telum ”armă de aruncat: săgeată, suliță, lance; orice armă ofensivă: sabie, pumnal, secure”. De la aceste sensuri, în etnobotanica românească a fost moștenită denumirea de săgeata-apei pentru o plantă de leac, care se numește științific Sagittaria sagittifolia. Atât numele popular cât și cel științific se referă la frunzele în formă de săgeată, lung pețiolate, care se ridică la suprafața apei.
     Tâlcurile militare ale denumirii plantei trimit și la una din divinitățile războinice ale Geto-Dacilor, Bendis, adorată ca zână a Victoriei; cf. rom. izbândă; a izbândi.
     Afirmațiile istoricilor noștri oficiali, după care ar fi existat o armonie între cuceritorii romani și cuceriții daci, sunt doar elucubrații. În realitate, Dacii din teritoriul cucerit, dar mai ales cei rămași liberi, aveau o părere foarte proastă despre Romani, considerând că aceștia au învins doar prin numărul lor, nicidecum prin vitejie sau pricepere militară. Ca atare, sintagma dezbătută aici a fost tălmăcită și prin AU RIM E TELLUM ”Ca Romanul de prost; Tâmpenia Romanului”; cf. rom. au (arh.) ”sau”; Râm (arh.) ”Roma”; e; diliu; dilimac; tălâmb. Așa și vechiul sens de A URIME ”Apărătorul; Prevăzătorul” s-a prefăcut în AU RIM E ”Care e de la Roma”, adică ”Nătărău; Nebun; Rău”, de unde vine și zicala a-și da arama pe față.
     La 1 Mai, strămoșii noștri cinsteau A RĂMAN DENI ”Sărbătoarea Victoriei”; cf. rom. a; a rămâne ”a învinge (pe cineva)”; denie. Datina, rămasă în română ca Armindeni, este legată de victoria decisivă a oștirii Daciei, care, sub conducerea regelui RĂMAN ”Învingătorul”, a zdrobit armata romană, alungând-o definitiv peste Dunăre. Însă obținerea independenței Daciei este tratată de istoricii noștri, înțepeniți în păreri de pe vremea lui Pazvante Chiorul, ca ”retragerea aureliană”! Evident, aceasta este o gafă cu mult mai mare decât cea a lui Ieremia, care a nimerit cu oiștea în gard. În legătură cu acest personaj, mai trebuie spus că, la 1 Mai, calendarul creștin îl sărbătorește pe Sfântul... Ieremia.
     Însă cei care poartă numele respectiv nu trebuie să se tulbure, căci, după cum am spus, la origine acesta se tălmăcea prin ”Profetul; Prevăzătorul”!

                                                                                                      Adrian Bucurescu
   

Dansatoarea din munți

Și dansa Ea mlădia dansa
și dansa până s-a
prefăcut în nălucă pe ring
... rop-trop... crin-dring...

Și eu beam și eu beam
și-o priveam în extaz până ce-am
început s-aud stelele-n cer
- Viața mea! murmuram

Parcă-n preajmă urlau lupi flămânzi
în lumina albastră a sălii
iar paharele-ntruna țipau:
- Vin sau sânge? ... crin-dring...

Și rotindu-se Ea ochii Ei
ah scrântei
păreau irișii negri ai Ei!
Patru... opt... zece brațe avea!

Tu eșarfă de foc orbitor
lângă tine de tine mi-e dor!
Tu ești arcul voltaic pe ring
și pe mine fulgi negri mă ning

și nu pot ah nu pot să mă sting!


                             Adrian Bucurescu