Istoria Atlanților

               Navigatorii Astrali din Dobrogea

     Renumiții noștri Carpați, plini de locuri sacre, își trag numele direct din limba Geto-Dacilor, unde li se spunea CAR-PATOS, care înseamnă ”Spre (în; din) Înaltul Cerului; Care se ridică la Cer”; cf. rom. har; cer; lat. caelus ”cer”; rom, bade; vad; vodă; butaș; rus. ptița ”pasăre”. Din aceste tâlcuri, s-au desprins și cele de ”Înălțare; Pornire; Ridicare; Zbor; Plutire; Înot; Navigație”; cf. rom. crivat ”pat”; crivăț; carabăț ”larvă acvatică a unor insecte”; calafat ”material cu care se etanșează bărcile; a călăfătui; Calafat - port la Dunăre; franc. crevette ”crevete”; ital. corvetta ”corvetă; navă de război”, Cu siguranță, Carpații erau Olympul Geto-Dacilor.
     Sinonimă cu CARPATOS era străvechea denumire a Mangaliei de astăzi, A CHER-VETIS. Dar atât CAR-PATOS cât și A CHER-VETIS mai aveau și sensul de ”Oaspeții din Cer; Musafirii de Sus; Din Slava Cerului; Cinstiții (Slăviții) de Sus”; cf. rom. cer; har; viteaz; lat. herus ”domn; stăpân”; germ. Herr ”domn”; lat. in-vito ”a invita; a ospăta; a trata bine; a îmbia; a îndemna; a încuraja”.

                                               Ruinele vechiului port Achervetis - Callatis

     Denumirea ulterioară, CAL LATIS se referă și ea la ”Navigație”, însemnând și ”Vas Mare; Vas Plutitor; Nave Cerești”; cf. rom. schelă ”port; debarcader”; franc. cale ”cală, încăpere sub puntea inferioară a navei; instalație portuară”; franc. quille, oland. kiel ”chilă, o parte a navei”; rom. lat; a (se) lăți; grec. lotos, lat. lotus ”lotus, nufăr de Egipt”; rus. letati ”a zbura”; rom. găleată; ital. goeletta ”vas mare pentru bere”; franc. goelette ”goeletă”. Ulterior, româna a format din CALLATIS, cu sensurile de ”Navigație; Plutire, Zbor; Pasăre”, galiță ”pasăre; orătanie” și cloță ”cloșcă”. Pentru atribuirea vechiului port Atlanților stau mărturie impunătoarele ruine submarine din fața actualului municipiu Mangalia.
     Aliniamente pentru orientarea navelor spațiale, încă nedescifrate, constând într-o droaie de tumuli, se află și pe teritoriul fostei cetăți Histria, care de asemenea era și port la Marea Neagră.

                                                           Ruinele cetății Histria

     Și acest toponim se referă la Musafirii din Cer, căci H-IST-RIA înseamnă literal ”Care sunt din Cer; Care aparțin(e) Paradisului”; cf. rom. că; este; Rai; egipt. Ra - Zeul Soarelui. De aici, latina a moștenit astrum ”stea; astru; constelație; cer; înaltul cerului; nemurire”, iar daco-româna, gușter, șopârlă cu spatele verde-gălbui sau verde-smarald, cu numeroase puncte, fiecare solz având câte o pată neagră. De bună seamă, HISTRIA, cu sensul de ”Înstelare”, a devenit gușter, de la aceste puncte ale șopârlei respective, care este și endemică locului, numindu-se științific Lacerta trilineata dobrogica.

                                                           Înstelatul gușter dobrogean

     Înrudit etimologic cu gușter este și regionalismul chistrui ”pistrui”, de unde, prin hipercorectitudine, româna a format și pestriț.
     Despre navele spațiale care zburau cândva pe deasupra Dobrogei, adică pe deasupra centrului Atlantidei, mărturisesc și alte toponime antice, ca de pildă AEGYSSUS, cum se numea Tulcea de astăzi. AEGYSSUS este o variantă la AEGYPTUS ”Egipt”, iar sensul i se ghicește din AEG YS SUS ”Vase (Nave) de Sus; Corăbii pe Sus”; cf. rom. iagă, oiagă, uiagă ”vas de sticlă; clondir”; ș-aică ”luntre; barcă”; sus.
   

                                                                                                       Adrian Bucurescu
   
   

Zeii din Sotaloyn

          Tăblițele dacice de la Sinaia

ZAMOLSXSOY DE REO A MOYNE SCHYTEO DYI LIOFY O AOYSIO GAREY MASO DYEDOE SAYMOYA XINDYO. ERIO DEGE DO DEO NATO SOYA ZONYO SOYEFIOARE. I PISO DEGE PA TYHNI DIESOY DONOYS NO EGEIPTIO NOE DOOYI. LOSEN VOYN DOL LOYAN I PIETAGORYO A TEC IO ZAMOLSXOY OS NAGENIE VESICHY OY. ASO LOSENO FOHIOGE CHE PRETILE NO ZOYT O SOILO OYESO ONTAHO Y PYETAGORYO OYLO NOYP NOTRA VEL IT XASYO ON TOYRNA SOHE ON TOY PAMOILO A SOTALOYN. LOS XINTEO YO COYRAFNO OR NIP O RYPINO FET NOYC. RYSADI E DOSE SARPO O NIODO YL O RODI E OZ NOYOY.
= M = P = S X AR ARI SO ZAM(OLS)XOI.

     Traducerea:

Zalmoxis pe apă a mers în ținutul Scyților, dorind să afle cine e mare stăpân peste străini. Era Fiu de Zeu, născut de Zâna cea Frumoasă. Și a mers Fiul fără odihnă călătorind prin Egipt zile multe. Glumeț tare, i-a dăruit un leu lui Pythagoras, zicându-i Zalmoxis că e o pisică sălbatică. Această glumă a făcut ca tovarășii stăpânului casei să spună înaintea lui Pythagoras ca Sfântul să fie hrănit bine până în momentul când va pleca, întorcându-Se la neamurile Sale din Sotaloyn. Acei străini au văzut o corabie din cer luându-L pe Feciorul cel Fermecat. 
Ziua de naștere a Celor Doi Gemeni a fost în preajma Anului Nou. 1460 de ani de la Zalmoxis.

                                 Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

Moment zgubilitic

          Festina lentă

A umflat-o râsul pe Marghioala,
Până ce, de-atâta umflătură,
Se văzu plutind - of, dar-ar boala! -
Peste sat și peste arătură.

- Și-asta-i una! zise zburătoarea,
Când văzu că rochia îi saltă
Și că, hopa-hop, o poartă boarea
Peste miriște și peste baltă.

- Uite, drace, ce-mi văzură ochii!
Exclamă un moș ce vedea bine,
Tot holbat spre centrul largii rochii
Cu bikini brodați cu verzi buline.

Survolă Marghioala România
Și trecu și peste Capitală.
Cât pe-aci s-ajungă și-n Rusia,
Dar o-ntoarse-n țară o rafală.

În sfârșit, a dezumflat-o plânsul,
Dar de-atunci îi place geografia.
- Hei, Marghioalo, mai încet cu râsul!
Ai văzut ce mare-i România?

Nu zice nimica, dar, prudentă,
Numa-n blugi se-mbracă sărăcuța,
Chiar și când, într-o festină lentă,
La islaz își duce ea văcuța.


                          Adrian Bucurescu

Așa grăit-a Zalmoxis

Din maica Dacia
de ești născut,
te-așteaptă un arc,
o spadă și-un scut.
Le ții în taină
până vei crește,
și clipă de clipă
tu te-nțelepțește!

Nu e bine să uiți
că vei înnopta la capătul
drumului!
Ci până atunci
bucură-te de petalele macilor,
dar să nu-ntorni privirea
când îi scutură vântul!

Aleargă pe urmele iuți
ale cerbilor,
scaldă-ți irișii în roua
mesteacănului!
Din raze de Lună
gătește-ți săgeți în vederea primejdiei
și spadă dintr-o rază a Soarelui!

Și, de-ai crescut
în zariștea Daciei,
și te-ai rostuit
în lamura ei de mărgărint,
iubește, cântă și ostenește
și spune pruncilor basme
frumoase
și-nvață-i să râdă în fața durerii,
să tragă cu arcul în norii furtunii,
să râdă spre limbile negre
ale ceasului rău,
așa cum laptele din sânii femeii
umilește moartea!


                  Adrian Bucurescu

Mărturii despre Geto-Daci

  

     Geții aveau un regat electiv. Succesiunea din tată în fiu se făcea numai dacă le convenea. Dar istoria nu ne dă niciun exemplu de felul acesta. Pentru că, după cât se pare, își alegeau regii numai când era vorba de un război iminent. Nu trebuie, prin urmare, să ne mirăm că după atâția ani auzim doar de câțiva regi.
     (...) regii și conducătorii lor la început nu erau firește alții decât părinții unei familii mai numeroase, iar supușii lor, propriii lor copii, nepoți, slugi și oameni mai sărmani care nu se puteau hrăni singuri. Căci aceasta este originea oricărei puteri autoritare. După ce a introdus în lume noțiunea de al meu și al tău, s-au înmulțit aceste posesiuni în felul următor. familiile mai mici sau sărace, care își aveau turma și cireada în vecinătatea uneia mai mari și mai puternice, se rugau să fie luate sub ocrotirea acesteia mai mari împotriva vreunora care vroiau să le alunge din ținut și să le ia și puținul ce-l aveau. Primind asistența familiei mai mari, trebuiau la rândul lor să o ajute în lupta împotriva dușmanului. În felul acesta se legau între ele mai multe familii și-l delegau pe cel mai puternic sau mai înțelept dintre ei să le apere cauza fie cu sfatul, fie cu spada. Era așadar câtva timp conducătorul lor, regele lor, ducele lor sau șeful lor, și toți cei din spatele acestuia trebuiau la nevoie să-l apere. Apoi când pericolul era trecut și înlăturat, îl urmau și acasă, dădeau până și copiilor săi, când erau înțelepți și viteji, considerația aceasta și așa s-au născut, între oameni altfel liberi, regatele și conducătorii lor, care uneori, când nu li se dădea cinstea cuvenită și-o asigurau prin forță. Când apoi oamenii care cedaseră prea mult din drepturile lor, au fost siliți să facă din nevoile lor o virtute, au trebuit totuși vrând-nevrând să-l recunoască pe rege.
     Printre Geți găsim în vremea veche că nu aveau regi despotici, ci doar când izbucnea vreun război își alegeau unul în care aveau suficientă încredere, iar dacă războiul mai avea și un sfârșit norocos, le rămânea lor să decidă dacă îl urmează mai departe în tot ce întreprinde sau dacă îi pretind să se justifice.

                       Die Geschihte von Siebenburgen in Abend Unterhaltungen, Sibiu, Martin Hochmeister, 1784, p. 22 - 23

Malinconia

A dat Negru-Vodă un bal
în palatul de cleștar,
cu turnuri de aur
păzit de un verde Balaur,
cu pod de argint
păzit de un Delfint,
cu pod de aramă
păzit de o Mreană.
Ce de curteni cu familiile lor,
o, ce de oaspeți trec prin pridvor,
îmbrăcați în jder și samur,
de la cinci împărății împrejur!
O, toate bolile le au chemat,
numai Malinconia o au uitat!

Iată, Tristețea, Dorul
au trecut pridvorul!
Iată, boier Urât-Mohorâtul
cum își înalță râtul!
Iată și Jelea-fără-de-Leac
vine în luntre pe lac!
Gălbinarea și Fermecătura
vin cu trăsura.
Până și Nenorocul
își caută locul.
O, toate bolile le au chemat,
numai Malinconia o au uitat!

Iată, medelnicerul Trai-Rău
cum vine pe tău!
Până și Uitătura-Piezișă
suie pe costișă.
Vin și Bubele, Plânsurile,
Pagubele, Râsurile,
postelniceasa Mătrăguna,
potrivindu-și cununa,
Tusea și Junghiul la braț
privindu-se cu nesaț.

Încă o perină și un lăvicer,
c-a mai venit un musafer,
comisul Deochiul,
măsurând ochiul.
O, toate bolile le au chemat,
numai Malinconia o au uitat!

Du-te și tu, Malinconie,
treci o apă și-o pustie,
un șes și un munte
și nouă păduri cărunte!
Du-te de la mine,
ca să dai de bine,
și nu te-nturna
la inima mea,
că-i păzită tare
cu trei candele de sare,
untdelemn de Lună Plină
și încă o lină de lumină,
albă licărind,
suflet se numind
și nu se mai veștejind!


                    Adrian Bucurescu

Sublimul Egipt

                Misterele Sfinxului și ale piramidelor

     În ordinea cuceririlor atlante, Egiptul figura ca AEG-YPTUS ”Al Optulea”; cf. latin. hic; haec; hoc ”acesta; aceasta; acesta”; rom. opt; dalmat. guapto ”opt”. Geografic, urma după Sumer. Întru aceasta, Egiptenii au ridicat o droaie de piramide, corpuri geometrice cu OPT laturi, confirmând astfel numărătoarea principatelor. Egiptenii de astăzi scriu ei înșiși, în ghidurile turistice, că marile monumente ale țării lor au fost făurite de Atlanți.
     Am afirmat, într-un episod precedent, că numele divinului întemeietor al Atlantidei, PO SEIDON, se traduce, printre altele, prin ”Cel care stă; Cel Așezat; Care cugetă; Care (se) așează; Care (se) întemeiază”; cf. rom. a ședea; stână; stană ”stâncă”; Stan (n.); lat. sedes ”scaun; bancă; jilț; tron; loc de așezare; lăcaș; locuință; sălaș; sediu; bază; temelie”. Un sinonim al acestui titlu, era VA SILEOS ”Care stă; Care locuiește; Cel Așezat; Cel Împăcat; Cu Mulțumire”; cf. rom. sălaș; ital. salla ”sală”; alban. seli ”sediu”; slav. selo ”sat”; rom. veselie. La Geto-Daci, unde este atestat pe numeroase monede descoperite la Sarmizegetusa, și la Greci, VASILEOS însemna și ”Rege; Împărat; Domn”. Dar, cum am mai văzut și vom mai vedea în cercetarea trecutului, atlanta, limba primordială și poetică, avea mai multe tâlcuri într-o sintagmă, astfel că și titlul imperial, rostit VAS I LEOS, însemna și ”Trup de Leu; Forța Leului”; cf. rom. vas; de vază; piază; lat. basis ”postament; soclu; temelie; talpa piciorului”; rom. leu; lat. leo ”leu”. Dar oare nu așa arată Sfinxul de la Gizeh?

     Nu numai că are trup de leu, dar celebrul Sfinx stă așezat, calm, cu labele întinse, sugerând astfel și celelalte sensuri din titlul de VASILEOS, inclusiv cel de ”Împărat”, căci capul său poartă însemnele de faraon. Au trecut ceva ani de când, vreme de aproape două ceasuri, l-am privit ca vrăjit, simțindu-l divin. Cu siguranță, nu-l voi uita niciodată...
     S-a constatat că Egiptul este plin de piramide, unele în trepte, altele din care s-a păstrat doar temelia, iar altele observate doar din satelit, ascunse în nisip. Piramidele de la Gezeh, cele mai cunoscute, fiind și cele mai spectaculoase, formează un aliniament, de parcă ar vrea să semnalizeze ceva. Dar acesta este și unul din tâlcurile denumirii lor atlante, AEGY P'TUS ”Semne pentru Vase; Semnalizând Navelor; Vizibile pentru Navigatori”; cf. rom. oiagă, uiagă ”vas de sticlă; garafă; clondir”; ș-aică ”luntre”; turc. k-ayak ”caiac”; k-ayik ”caic”; engl. egg ”ou”; rom. pată; vad; a (se) vedea; butaș; grec. phos, photos ”lumină”; alban. botoj ”a (se) publica”; engl., franc. bit ”bit, unitate de măsură a cantității de informații”. În termeni moderni, am spune că la Gizeh se afla un ...cosmodrom!

     Nu e o fantezie! Însuși titlul de VAS ILEOS mai însemna și ”Trup Înaripat; Vasul cu Aripi”; cf. rom. vas; uliu; lat. ala ”aripă”. Astfel VASILEOS se tălmăcea și ca ”Zburătorul; Plutitorul; Navigatorul”; cf. rom. pasăre; pajeră, pajură; vâslaș; vâslă; a vâsli; Vasile, Văsălie (n.); rus. pcela ”albină”.

                                                                                                             Adrian Bucurescu