Festina lentă
A umflat-o râsul pe Marghioala,
Până ce, de-atâta umflătură,
Se văzu plutind - of, dar-ar boala! -
Peste sat și peste arătură.
- Și-asta-i una! zise zburătoarea,
Când văzu că rochia îi saltă
Și că, hopa-hop, o poartă boarea
Peste miriște și peste baltă.
- Uite, drace, ce-mi văzură ochii!
Exclamă un moș ce vedea bine,
Tot holbat spre centrul largii rochii
Cu bikini brodați cu verzi buline.
Survolă Marghioala România
Și trecu și peste Capitală.
Cât pe-aci s-ajungă și-n Rusia,
Dar o-ntoarse-n țară o rafală.
În sfârșit, a dezumflat-o plânsul,
Dar de-atunci îi place geografia.
- Hei, Marghioalo, mai încet cu râsul!
Ai văzut ce mare-i România?
Nu zice nimica, dar, prudentă,
Numa-n blugi se-mbracă sărăcuța,
Chiar și când, într-o festină lentă,
La islaz își duce ea văcuța.
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu