Malinconia

A dat Negru-Vodă un bal
în palatul de cleștar,
cu turnuri de aur
păzit de un verde Balaur,
cu pod de argint
păzit de un Delfint,
cu pod de aramă
păzit de o Mreană.
Ce de curteni cu familiile lor,
o, ce de oaspeți trec prin pridvor,
îmbrăcați în jder și samur,
de la cinci împărății împrejur!
O, toate bolile le au chemat,
numai Malinconia o au uitat!

Iată, Tristețea, Dorul
au trecut pridvorul!
Iată, boier Urât-Mohorâtul
cum își înalță râtul!
Iată și Jelea-fără-de-Leac
vine în luntre pe lac!
Gălbinarea și Fermecătura
vin cu trăsura.
Până și Nenorocul
își caută locul.
O, toate bolile le au chemat,
numai Malinconia o au uitat!

Iată, medelnicerul Trai-Rău
cum vine pe tău!
Până și Uitătura-Piezișă
suie pe costișă.
Vin și Bubele, Plânsurile,
Pagubele, Râsurile,
postelniceasa Mătrăguna,
potrivindu-și cununa,
Tusea și Junghiul la braț
privindu-se cu nesaț.

Încă o perină și un lăvicer,
c-a mai venit un musafer,
comisul Deochiul,
măsurând ochiul.
O, toate bolile le au chemat,
numai Malinconia o au uitat!

Du-te și tu, Malinconie,
treci o apă și-o pustie,
un șes și un munte
și nouă păduri cărunte!
Du-te de la mine,
ca să dai de bine,
și nu te-nturna
la inima mea,
că-i păzită tare
cu trei candele de sare,
untdelemn de Lună Plină
și încă o lină de lumină,
albă licărind,
suflet se numind
și nu se mai veștejind!


                    Adrian Bucurescu