vineri, 16 decembrie 2016

Iarna ialomițeană



      



Strânge pleoapele, domniță, uite fulgi de nea pe-aproape
și oglinzile zăpezii peste luncă ape-ape!

Dii, mânați, năluci bălane! Vino, dragoste, la mine!
Iată-n geana luncii albe zâne albe pe patine!

Zboară sania pe drumul lin, și vremea-i pe la toacă.
Aurii pletele-ți scapăr fulgere prin promoroacă.

Mânați măi, iuți inorogi, peste pârtia de lapte!
Largi vârtejuri joacă vântul vânăt de la Miazănoapte.

În obraji, iubito, proaspăt amiroase-ți ionatanul.
Ninge, hei, și n-are margini niciodată Bărăganul.

Lerui-ler, albă e noaptea, lerui-ler, de gheață-i Luna.
Lângă tine, mult iubito, cântă neaua-ntotdeauna.

Dii, mânați, năluci de aburi, stelele-s la noi albastre...
Tremură mereu un dor de iarnă-n sufletele noastre.

Iată, caii întrecut-au vântul, gândul mai că prindu-l!
Auzi, în  cătun, iubito, îngânat arar colindul.

Cunună din flori de măr îți va împleti colindul...


                                                      Adrian Bucurescu

joi, 15 decembrie 2016

Aleksandr Burzeanțev. ÎN PATRIA LUI SERGHEI ESENIN.


                                                                        Noian de ape

Сергей Есенин / Serghei Esenin





          ”Ах, как на свете кошек...” / ”Ah, ce mulți pisoi sunt pe lume...”

                                                                        Surorii Șura

Ah, ce mulți pisoi sunt pe lume,
Nimeni nu ni-i numără niciodată!
O stea viorie începe să sune,
Inimii-i pleacă mazăre miresmată.

Aievea, picotind sau buimăcit,
Mi-amintesc de-o zi depărtată tare -
Pe prichici torcea un pisoi lungit,
Privindu-mă cu nepăsare.

Pe atunci eram doar un prichindel.
Bunica îngâna un cântec frumos.
Ca un tigrișor se arunca el
După ghemul ei scăpat pe jos.

Totul s-a dus. Bunica s-a prăpădit.
Peste câțiva ani, bunicul, friguros,
Din pisoi o șapcă și-a încropit
Și a purtat-o până s-a ros.

                               15 Septembrie 1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu




miercuri, 14 decembrie 2016

Ruinele Templului NIKAR KES, astăzi Biserica Sân-Nicoară. Curtea de Argeș


Mărturii despre Traci


      



     ”Înainte de a ajunge la Istros, îi supune mai întâi pe Geții care se cred nemuritori. Căci Tracii care au în stăpânirea lor Salmydessos și care locuiesc la Miazănoapte de Apollonia și de orașul Mesambria, numiți Skyrmiades și Nipsaioi, i s-au închinat lui Dareos fără niciun fel de împotrivire, Geții însă, care luaseră hotărârea îndrăzneață (de a-l înfrunta), au fost supuși pe dată, măcar că ei sunt cei mai viteji și mai drepți dintre Traci”.

                                                                      Herodot, ”Istorii

     ”După Indieni, seminția Tracilor este cea mai numeroasă; dacă ar avea o singură conducere și s-ar înțelege între ei, ar fi, după părerea mea, de neînfrânt și cu mult mai puternici dintre toate semințiile pământului. (...) Ei poartă multe nume, fiecare după ținutul în care locuiește, dar toți au, în toate, obiceiuri asemănătoare”.
                 
                                                                      Herodot, ”Istorii

luni, 12 decembrie 2016

Orgoliu

 


Spune-mi, crezi că ar fi de ajuns
o plecare și prin sângele meu
nu vor mai pluti ordonat
micro-submarinele Dorului?

Privește, la țărm vin câte unu delfinii,
brațele îmi sunt corali transparenți,
genele îmi seamănă
prelungilor tulpini de acvariu,
și tu, stând pe țărm, nu visezi
cum mă topesc în ultramarin
și nu înțelegi care mi-e pulsul
și care talazurile mării.

                             Adrian Bucurescu

duminică, 11 decembrie 2016

*
     Istoria Secretă

           Amazonienii

     Fără îndoială, primii oameni din lume vor fi crezut Soarele, Luna și stelele zeități, neînțelegând cum aștrii nu cad din cer și nici nu mor, ca toate ființele. Totodată, la unele vechi popoare din Europa, se constată că Soarele era Zeiță, iar Luna, Zeu. Și astăzi, la popoarele germanice, Soarele este de genul feminin, iar Luna, de genul masculin. Din acest motiv, multă vreme, femeile s-au închinat Soarelui, iar bărbații, Lunii. Așa s-a făcut că, pe la sfârșitul Paleoliticului, în Sud-Estul Europei, au înflorit primele regate din lume, AMAZONES și MOESIA, despărțite de măreața Dunăre. Nu mai e demult un secret că în această parte a Europei au început primele civilizații ale planetei noastre. Primul regat, de structură matriarhală, a înflorit în Bărăgan, tărâm a cărui denumire vine din BELA-GINES ”Unde conduc Femeile; Unde se impun (bat) Doamnele”; cf. rom. fală; a se făli; a împila; pală ”spadă”; a păli ”a lovi”; lat. bello ”a face război; a se război; a lupta”; alban. balle ”frunte; fronton; frontispiciu”; grec. gyne ”femeie”; engl. Queen ”regină”. De atunci, Bărăganul s-a mai numit și AMA ZONES ”Țara (Pământul) Reginei (Prințeselor); Domnia (Conducerea) Femeilor”; cf. rom. îmă (arh.) ”mamă”; lat. humus ”pământ; sol; țară; ținut”; grec. homa ”pământ”; rom. zână; alban. zonje ”doamnă”; zonjushe ”domnișoară”; rus. zhena ”soție”.


                                                Amazoană în luptă. Artă antică

     Cum limba veche era plină de omonime, AMA ZONES se mai înțelegea și ca ”Cele care adoră Soarele”; cf. rom. îmă ”mamă”; lat. amo ”a iubi; a plăcea”; germ. Sonne, engl. sun ”Soare”. Ca urmare, principala cetate a acestui regat feminin a fost numită SARE-TINI ”Care se închină Soarelui; Care se consacră Soarelui (Luminii; Strălucirii)”; cf. rom. Soare; zori; zare; a zări; sare; jar; danie; denie. Și, fiindcă Soarele era de genul feminin, din SARE româna a moștenit până astăzi soră. Aceeași cetate se mai numea și SARA-TOKOS ”Strălucitoare (Luminoasă; Frumoasă) ca Soarele; Văpaia (Înfocarea; Cutezanța; Forța) Soarelui; Luptătoarele (Războinicele) Soarelui; Sărbătoarea (Ziua; Consacrarea; Mărirea; Slăvirea) Soarelui”; cf. rom. Soare; DAC; DACIA; rom. dichis; a (se) dichisi; duh; ducă ”duce; voievod”; a toca; a (se) juca; lat. audacia ”curaj; îndrăzneală; cutezanță”; audax ”îndrăzneț; curajos; cutezător; temerar; semeț”; alban. djeg ”a arde”; doke ”datini”; germ. Tag, sued. dagzi, ziuă”; rom. jăratec. Geografia României păstrează până astăzi amintiri ale strălucitoarei capitale a Amazonienilor, ca de pildă: SARETINI > Sărățeni - comună în județul Ialomița; SARATOKOS > Sărățuica - lac aflat la marginea localității Sărățeni.


                                                           Lacul Sărățuica

     În tragedia ”Niobe”, marele scriitor antic Eschil confirmă că Amazoanele, fecioare războinice, pricepute arcașe și călărețe, locuiau pe malurile Dunării. .

                                                                                                       Adrian Bucurescu