vineri, 16 decembrie 2016

Iarna ialomițeană



      



Strânge pleoapele, domniță, uite fulgi de nea pe-aproape
și oglinzile zăpezii peste luncă ape-ape!

Dii, mânați, năluci bălane! Vino, dragoste, la mine!
Iată-n geana luncii albe zâne albe pe patine!

Zboară sania pe drumul lin, și vremea-i pe la toacă.
Aurii pletele-ți scapăr fulgere prin promoroacă.

Mânați măi, iuți inorogi, peste pârtia de lapte!
Largi vârtejuri joacă vântul vânăt de la Miazănoapte.

În obraji, iubito, proaspăt amiroase-ți ionatanul.
Ninge, hei, și n-are margini niciodată Bărăganul.

Lerui-ler, albă e noaptea, lerui-ler, de gheață-i Luna.
Lângă tine, mult iubito, cântă neaua-ntotdeauna.

Dii, mânați, năluci de aburi, stelele-s la noi albastre...
Tremură mereu un dor de iarnă-n sufletele noastre.

Iată, caii întrecut-au vântul, gândul mai că prindu-l!
Auzi, în  cătun, iubito, îngânat arar colindul.

Cunună din flori de măr îți va împleti colindul...


                                                      Adrian Bucurescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu